Intermezzo

1 min lectură·20 iulie 2011

Mediu

Unii spun că-i de-o cruzime

Fără seamăn, insensibil,

Că întotdeauna vine

Dar de-ntors...ireversibil,

Că se-așterne precum praful,

Cea mai dragă-i e uitarea,

Petrecutele cu vraful

Îi bătătoresc cărarea,

N-are suflet și odihnă

Deși este numai unul,

Nu dă pace, nu dă tihnă,

Numai una știe, drumul,

Încuiat prin orologii,

Minunate giuvaere,

Rece-i la așa elogii,

Le petrece efemere.

Deși stăpânește totul,

Zeii-s moși deja-n Olimp,

Una i-a scăpat, netotul,

Că mă-ntorc tiptil în timp,

Ori pășesc către ce vine,

Și nu poți să mă oprești

Și îmi fac de cap prin tine,

Boșorogule ce ești !

T.D.

001.953

tudor dan. “Intermezzo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-dan/poezie/13985271/intermezzo

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.