Mediu
Eu știu că poezia-mi nu-i modernă
Dar nu-mi crescură încă-n spate sâni,
Nici aripioare-n loc de mâini
Și cuie-n pernă.
Chiar nici sinapsele nu-mi sunt gigantice
Ca prin sintaxa pro să levitez,
În lanuri s-aselenizez
De-etnobotanice.
Nu scriu dezinhibate versuri diafane,
Atât de pline de atuuri
Pe geam zboară desuuri
Și tampoane.
Nu sunt maestrul stihului modern, stilat
Ieșit din gura de bon ton
Clătită cu șampon
De-atât rahat.
Chiar dacă lumea toată-i compromisă,
Să pun în versuri mâzga nudă...
Să pună cine-i pân la ochi în budă
Cu gura-ntredeschisă.
Iar onomatopee goale-n sexy text
Din propriul lor sărman alcov
Cu pătura în cap ostrov...
Frustrare-n chip grotesc.
Eu știu că poezia-mi nu-i de-așa natură,
Să placă la modernii filfizoni
Ce-n văz arată ce-i prin pantaloni
Și bagă-n gură.
T.D.
011830
0
Sunt și doritori de poezie mai puțin... modernă.