Amurgul se pierde-n patimi
Într-o frescă sângerie,
Bolta se cufundă-n lacrimi,
Spuza rece argintie,
Nu râde și nici suspină
În tăcerea-i mormântală,
Doar croiește din lumină
Epopeea
Acum ceva vreme un anumi personaj politic afirma o chestiune care a cam inflamat, pe motiv că ar fi cinică și anume că țara va fi scoasă din criză doar de popor. Lăsând deoparte speculațiile asupra
Chipul îmi îmbracă straie
Cunoscute doar de suflet,
Giulgiu rece ori văpaie,
Împietrire, viul umblet,
Negură, încrâncenare,
Rază după ploaia-ntreagă,
Verva dulce sau visare.
Îns-o
Călimară, alb și toc
În cerneală sângerie
Clocotind în călimară
Îmbrac pagina-aurie,
Cu penița dulce-amară,
Temătoare, tremurândă
Fragilul să nu rănească
În gonirea sa flămândă
Slova
Crepusculi
Crepusculi se revarsă din depărtări, senini,
Un tainic dans cromatic de umbre și lumini
Sub pleoapa tremurândă, pierdută în ninsori,
Scăldată-n ploi de vară ori blând scrutând spre
Incandescență
Făclie arzândă sub stele și nori,
Sub ploaie de vară, sub albe ninsori,
În vântul cu flori de cireș aromit,
Pe verdele ierbii sau covor ruginit,
Buchet de sclipire din
Mugur celest
Din sclipirile steline,
Una s-a gândit să sfarme
Firmamentul. Și la mine,
Poposi gingaș, în palme.
Palme bătucite-n tină
Și-n paianta cea lumească,
Tare s-au temut să
Negândit
Serafimi sărută tâmple
Prea păgâne și-ntr-o doagă,
Negânditul să se-ntâmple,
Îngerii căzuți se roagă
Căutându-și alinare,
Chiar de aripa-i timidă,
Iadu-i tropot la
Metamorfoză
În universul meu prea întinat
Cu înălțări din prăbușiri năroade,
Ca un tâlhar mărunt tot am visat
Neprețuitu-ntre nimicurile-mi fade,
Tânjind cu gând pierdut cum aș
