Traian Rotărescu
Verificat@traian-rotarescu
Născut pe 1 Iunie 1981 la București. Primul îndemn "oficial" de a continua să mă dedic poeziei îl datorez D-nei Constanța Buzea, îndemn primit în numarul 24 din iunie 2003 al "României literare". În același an, în iulie , este consemnat și debutul literar în paginile revistei "Argeș", Nr.22,publicație aflată…
Iar pe pământ, aici e de înțeles \"Astfel viața doarme plictisită/într-un spin de trandafir uscat/până când băiete, n-ai mușcat/sânul drept umplut cu dinamită”
Volumul merită cu vârf și îndesat această prefațare \"oustanding\".
Pe textul:
„Poezie de dulce" de felix nicolau
RecomandatPe textul:
„_în buzunarul de la piept o poză_" de Adela Setti
Restul poeziei - in sine destul de nestatornica, fara a se fixa asupra unei singure idei sau teme, ca un fluture care nu si-a ales inca floarea favorita dintr-o gradina cu multe tentatii ( mai mult, discursul alternand intre reflectiile celor doua personaje) nu este decat un ambalaj pentru filonul care astepta sa fie valorificat:
dacă ar fi să te privesc acum în ochi
nu aș ști unde să mă opresc.
Din pacate ai ales sa-l lasi sa astepte :), punandu-l in tovarasia altor accesorii, nu la fel de profunde.
Eu de la el as fi inceput.
Pe textul:
„lumea s-a creat între două clipiri" de ștefan ciobanu
Daca ai degustat ( si identificat :) simplitatea restul e...doar o spoiala teoretica.
Cate statui.. atatea strip teasuri, pana la urma. Vorbesc de cele carora anonimatul nu le-a fost de ajuns.
Pe textul:
„Să dăm stele peștilor" de Traian Rotărescu
ei asta e, daca metafizicile nu apuca sa rasara si pe gustul tau macar de-o ciorba de stevie tot ai ce culege :)
Pe textul:
„Să dăm stele peștilor" de Traian Rotărescu
Îngrămădirile imaginilor obiectelor în sinapse sunt poleite cu toatele de oboseala unei lumini evanescente care le conferă farmecul unei patini autentice.
Fiecare dimineață reprezintă momentul reactualizării tuturor cerințelor prezentului care, impunându-și stringența pragmatică detronează fără milă reveriile de basm printre care te plimbaseși în timpul nopții. Nu este o victorie decisivă, echivalând cu o totală eradicare (se-ntorc seara) deoarece ai ales deja, în fidelitatea ta nestrămutată ( te agăți de ele ca de-o frânghie unsă cu amo) să te indetifici cu stingerea, cu topirea regenerărilor indecise.
Ps. amo este cumva un parfum?
Pe textul:
„Amo" de Adela Setti
Exact, nu am afirmat că ai fi autoarea, aici ne înțelegem, ci doar că numai dacă ai fi fost, puteai să afirmi ceva în cunoștință de cauză.
Cam atât, eu în continuare nu văd, pornind de la fragmentul incriminat, ce a determinat afirmația ta anterioară
dar
dumnezeu e coborât pe scări
în sicriu
îi împachetăm lucrurile
pe rând
să le dăm la săraci
Pt că NU d-zeu este împachetat ci lucrurile sale, iar in ce privește prezența divinității decedate ( așa găit-a zaratusthra) avem o indicație clară a locului unde se petrece această fatalitate a lipsei de credință, ne spune chiar Andreea, \"pe scări\".
Pe textul:
„poem" de Andreea Toma
In cazul asta acolo sunt trimisi toate entitatile ( preponderent oamenii) cobor#ti in sicrie, iata ca ai identificat \"ambalajul\" distinctiv al iadului.
si apoi ideea era tot de milostenie, nu de blasfemie aici, nu stiu de ce impui textului intentii inexistente, doar nu esti autoarea lui.
Pe textul:
„poem" de Andreea Toma
D-na Amalia, nu stiu cat de mult va merit aprecierile. Se vede ca ati citit cu placere.
Cosmine, textul este in continuare supraevaluat; nu a reiesit ca EU am mentionat asta, dar e de-ajuns sa-mi fie citit comentariul din subsol- s-a pus pe tapet si pe vremea defunctului bloc gherila. Vad ca alte alte \"incongruiente\" n-am comis.
Lexis- iarasi m-ai fentat. Poate ca de-acum te feresti sa vorbesti pentru a nu aparea in asemenea hal de poze, :)
Alice-relatarea nu salveaza eventualele naufragii.( because it\'s already too late)
Pe textul:
„Corabia Deko, printre corali." de Traian Rotărescu
RecomandatDana- O zi memorabila, pana la urma. Foarte placut a fost sa ma regasesc intreaga zi de sambata in anturajul tau, alaturi de toti ceilalti. :) See you again.
Mihai- pacat daca asa zici ( eu nu aunt atat de atatsat de poze ca sa le regret lipsa valentelor artistice) De fapt in cronici le-am trat doar ca pe niste accesorii, nu ma intereseaza cancanul. Sunt convins ca Do, compenseaza, eu stiu, prin personal charm, scaderile tehnice ale camerei mele digitale. De altfel NU eu i-am facut poza de-aici.
Pe textul:
„Corabia Deko, printre corali." de Traian Rotărescu
RecomandatDespre adevar, lipsa acestuia in lumile in care reusita se bazeaza pe ranguri, este de mult posibila; nu afirm decat o posibilitate ( DACA ...n-ar exista) nu sunt convins de totala lui inexistenta. Asadar ar fi fost inutil de conceptualizat numai in caz ca as fi scris pur si simplu \"adevarul NU exista\" :)
Locatia muzelor posibil sa fie si acele ventricule la care te-ai gandit tu, nu zic nu, insa in acest text nu apare nimic care sa confirme, nici macar sa indice acest termen drept Parnas anatomic. Doar daca nu le-ai confundat (ventriculele) cu peliculele cinematografice amintite, vietile.
De asemenea nu am desprins nici macar o singura intrebare din comentariul tau. Iti stau la dispozitie pentru alte eventuale nelamuriri
Pe textul:
„Te cred" de Traian Rotărescu
Pe textul:
„switch the button" de alice drogoreanu
Pe textul:
„switch the button" de alice drogoreanu
Nu oricine prefera sa stea in intuneric inseamna ca stapaneste \"un regat de intelepciune\"...mai degraba, e vorba de cineva care, iritat se refugiaza din fata intelepciunii, in cel mai bun caz o evita, optand pentru o alternativa nenumita.
Un valmasag de impresii incerte, nici una verificata, in care incurci concordanta temprala; trebuia te jucai cu fricile mele ca si cum ai fi zgandarit o pisica\" sau te joci cu... si actiunea continuata tot la prezent. In nici un caz combinatia asta care falsifica ambii termeni ai comparatiei( te joci...ai fi zgandarit) Si unde apare falsificarea, automat pata incredulitatii se intinde si asupra sinceritatii (gandite!) a textului care preceda sau urmeaza acel moment in care coerenta se impiedica. C\'est domagge, n\'est-ce pas?
Oricum, atribuirea intentiei( poate ca STIAI) in cazul unei reactii care nu s-a intamplat efectiv, doar pe temeiul unei presupuneri arata mai degraba o disculpare personala decat o edificare asupra persoanei care initiaza \"programarea\" de care amintesti.
E bine aleasa sintagma \"amanta latenta\" intrucat poate foarte bine sa insemene \"amanta inexistenta\", ceea ce e deosebit de original, a dori sa nu apartii nimanui decat siesi, oricum e clara diferenta fata de narcisism, din cauza diferentelor implicite ale termenului \"amanta\"- acel + altcineva. Asa ni se prezinta o postura de \"eterna rezerva\".
Apoi vine actul razbunarii: \"consideră că ți-am scris o scrisoare/ ca să o ai ar trebui să te împrietenești cu toate cutiile din lume\": trimiterea intr-un nesfarsit periplu dupa o pista falsa, o scrisoare inexistenta, inventata, in care, mai mult, apelezi la fidelitatea si regretul starnite in mintea celui care e dispus sa inghita o sageta deghizata intr-o \"pseudo-promisiune\". Nu are deloc eficienta unei vendete planuite de Caterina de Medici dar e o solutie, pana la urma.
Doar intersectia aleasa se ridica dicolo de acest scenariu. Si mie mi-ar place un astfel de loc.
Pe textul:
„switch the button" de alice drogoreanu
Tocmai a batut Olanda in semifinalele CE under 21 Anglia la penalty-uri cu 13 la 12!
Pe textul:
„Medalion distinctiv" de Traian Rotărescu
RecomandatElis- You also look good. Nu te-ascunde... hehe.
Mihai- Stim cu totii ca-ti plac fetele, dar deja tu si cu Felix prea rascoliti trecutul...(detectivilor!) Sambete vor mai fi lol. Stay tuned!
Felix- Lasa, ca nu provoci tu defenestrari a la Prague (la off-topicuri, desigur!)
Pe textul:
„Medalion distinctiv" de Traian Rotărescu
RecomandatSa stii ca nu stie sa capteze suflete, e total inofensiv; apetitul lui se rezuma la anumite texte ;)
Elev Gesualdo, clasa Agonia 3D.
Pe textul:
„un oraș agonic pentru noi toți" de Anni- Lorei Mainka
asa e, muzele fac numai ce vor ele, cand vor ele, isi permit sa aiba libertatea asta, doar NU sunt regine.
Poza apartine unei native scorpion.
Pe textul:
„Te cred" de Traian Rotărescu
\" Cartile se inaltau\" putin poate si tu odata cu ele, macar atat (sau deloc)- nu doar un maldar inanimat poate fi inutil ci si o ingramadirea cunostintelor din acel edificiu parcurs.
Dar mesajul a ajuns destinatarului ales. No suprises there. You picked it and he picked you.
Poate se plictisea Nimeniul si avea nevoie de ceva nou.
Pe textul:
„the notebook" de alice drogoreanu
