Poezie
switch the button
1 min lectură·
Mediu
am căutat o cutie poștală pe o grămadă de străzi
trebuia să fie cea mai singură cutie din lume
începutul mă irita
stai în întuneric ca-ntr-un regat de înțelepciune
mai știi
cred că aveai vreo 4 perne moi portțigaret de ce nu să fie aroma completă
învârteai fricile mele de parcă ai fi zgândărit o pisică sau poate că știai
că nu m-aș programa la scările tale nicicum
eu nu am pălărie și mănuși discrete de amantă
latentă
mă invadează o febră o satisfacție absurdă zornăie ca o brățară ciudată
trage storurile adu gheață
consideră că ți-am scris o scrisoare
ca să o ai ar trebui să te împrietenești cu toate cutiile din lume
sau poate că trebuie doar să-ți pui ochelari de soare
să m-aștepți
fix în intersecția dintre o sinapsă
și-un râs
într-o vineri dimineață
083.267
0
Nu oricine prefera sa stea in intuneric inseamna ca stapaneste \"un regat de intelepciune\"...mai degraba, e vorba de cineva care, iritat se refugiaza din fata intelepciunii, in cel mai bun caz o evita, optand pentru o alternativa nenumita.
Un valmasag de impresii incerte, nici una verificata, in care incurci concordanta temprala; trebuia te jucai cu fricile mele ca si cum ai fi zgandarit o pisica\" sau te joci cu... si actiunea continuata tot la prezent. In nici un caz combinatia asta care falsifica ambii termeni ai comparatiei( te joci...ai fi zgandarit) Si unde apare falsificarea, automat pata incredulitatii se intinde si asupra sinceritatii (gandite!) a textului care preceda sau urmeaza acel moment in care coerenta se impiedica. C\'est domagge, n\'est-ce pas?
Oricum, atribuirea intentiei( poate ca STIAI) in cazul unei reactii care nu s-a intamplat efectiv, doar pe temeiul unei presupuneri arata mai degraba o disculpare personala decat o edificare asupra persoanei care initiaza \"programarea\" de care amintesti.
E bine aleasa sintagma \"amanta latenta\" intrucat poate foarte bine sa insemene \"amanta inexistenta\", ceea ce e deosebit de original, a dori sa nu apartii nimanui decat siesi, oricum e clara diferenta fata de narcisism, din cauza diferentelor implicite ale termenului \"amanta\"- acel + altcineva. Asa ni se prezinta o postura de \"eterna rezerva\".
Apoi vine actul razbunarii: \"consideră că ți-am scris o scrisoare/ ca să o ai ar trebui să te împrietenești cu toate cutiile din lume\": trimiterea intr-un nesfarsit periplu dupa o pista falsa, o scrisoare inexistenta, inventata, in care, mai mult, apelezi la fidelitatea si regretul starnite in mintea celui care e dispus sa inghita o sageta deghizata intr-o \"pseudo-promisiune\". Nu are deloc eficienta unei vendete planuite de Caterina de Medici dar e o solutie, pana la urma.
Doar intersectia aleasa se ridica dicolo de acest scenariu. Si mie mi-ar place un astfel de loc.