lumea s-a creat între două clipiri

Incerci o reluare a elementelor si personajelor de basm din textele anterioare, dar dupa ce te-ai oprit asupra piticilor (posibil sa fie chiar acele picaturi \"zdravene\" de ploaie care danseaza pe asfalt) abandonezi, odata cu evaporarea apei (afara e si cald si departe) atmosfera in care se intampla nemaivazutele - intr-un decor urban, oricum.

Restul poeziei - in sine destul de nestatornica, fara a se fixa asupra unei singure idei sau teme, ca un fluture care nu si-a ales inca floarea favorita dintr-o gradina cu multe tentatii ( mai mult, discursul alternand intre reflectiile celor doua personaje) nu este decat un ambalaj pentru filonul care astepta sa fie valorificat:

dacă ar fi să te privesc acum în ochi
nu aș ști unde să mă opresc.

Din pacate ai ales sa-l lasi sa astepte :), punandu-l in tovarasia altor accesorii, nu la fel de profunde.

Eu de la el as fi inceput.

sincer departe de mine ideea de a readuce atmosfera de basm din poeziile mai vechi. piticii aceia au alt rol acolo, poate legat de acea depărtare, dar numai poate:)
restul poeziei este doar o suprapunere de straturi, dar miezul l-ai văzut foarte bine, adică acele două versuri, și asta mă bucură
mulțumesc de citire
ștefan