autor a patru volume de poezii: Gânduri și Blesteme, Legea din vers, Copilul altui Dumnezeu si Din cenușa vremurilor tulburi.Volumele se gasesc pe site ul librariascriitorilor.ro
Sunt…
Nu sunt vis, nu sunt privire,
Nu-s nici șoaptă de iubire.
Sunt tăcuta amăgire
A regretului de tine.
Sunt ecoul frânt în noapte,
Umbra vorbelor din șoapte.
Sunt focul ce arde-n fapte,
În
Ucigașul ultimului topor
Copacul strâmb s-a mâniat pe toți,
Și pe pădure, dar și pe animale.
El este trist că-i ignorat de hoți
Ce taie lemnul din întreaga vale.
Ar vrea și el să fie
Confesiune despre suflet și dreptate
Nu a fost doar un vis să scriu cărți,
Ci o chemare dată din lumină,
Să spun răspicat celor care răniți
Că fapta voastră-n timp nu se alinǎ.
Ne naștem
Eu cel de ieri
Eu sunt tot cel de ieri,
dar cu un an mai mult —
hoinarul ultimei ierni,
cel ce-a făcut să plângă
și luna lui Cuptor.
Eu sunt tot cel de ieri.
Vântul iar mă
Legea din vers
Din gândurile mele-aș face legi,
Și din dureri, un cânt adânc de jale,
Eu, călător etern prin ierni pribegi,
În poezie mi-am găsit o cale.
Să spun durerea care arde-n mine,
Iar
Noi
Și Andrei și Pavel din cer de-ar coborî,
Pe pământ se pare bine tot n-ar fi,
Din icoane mirul tot de-ar izvorî,
E cu neputință noi a ne iubi.
Mergem la biserici cu un chip smerit,
Dar
Cântare pentru o țară fără partitură
Ne-ngropăm actorii, ne-ngropăm poeții.
Iubim nefericirea, din ea ne facem rai.
Trăim pe datorie pentru tot restul vieții,
Iar pe perete-avem Răpirea din
Dumnezeu ne-a părăsit
Eu cred că Dumnezeu ne-a părăsit,
Din cer, lumina sfântă nu mai coboară,
Și totul este atât de greu a fi privit;
Suntem copiii nimănui, uitați întâia oară.
În biserici,
Obositul începutului de lună
Astăzi, depresia a devenit stăpână
Și pe poet, dar și pe tot ce scrie.
Eu, obositul începutului de lună,
Încă aștept acea toamnă târzie.
Inadaptat sunt chiar
Hybris
Avem pretenția că suntem perfecți,
Fără pată, chiar lipsiți de defecte,
Că suntem briza rece-a unei dimineți
Pe care noaptea n-a dorit să o aștepte.
Suntem icoane vii în ochii
Blestemul iubirii
Te blestem să fii iubită de oricine, mai puțin
De acel ce vrei să-ți fie ori iubit, ori concubin.
Să ai parte de durere, de suspine și de chin,
Vânt să bată și să plouă
Lanț pe suflet
Nu știu dacă este bine sau nu,
Dar timpul pare că ne e dușman.
În ochi eu te privesc și simt că tu
Într-ale vieții ai rămas profan.
Încă mai crezi că toți spun ce gândesc
Și