Poezie
Obositul începutului de lună
1 min lectură·
Mediu
Obositul începutului de lună
Astăzi, depresia a devenit stăpână
Și pe poet, dar și pe tot ce scrie.
Eu, obositul începutului de lună,
Încă aștept acea toamnă târzie.
Inadaptat sunt chiar și-n poezie
Și locul nu mi-l găsesc printre cei vii.
Nici somn nu am, nici măcar fantezie,
Sunt cel mai trist dintre-ai tăi copii.
Port clipe-n mine ca pe-o vină mută,
Iar timpul pare că-mi este dușman.
Culpabil sunt de oricare dispută,
Iar poezia-mi pare un chin uman.
Și totuși scriu, deși cumplit mă doare,
Pentru că doar așa simt că sunt viu.
În lumea asta plină de nonvaloare,
Păcatul e-un blestem rostit târziu.
0062
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Tipsie daniel constantin. “Obositul începutului de lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tipsie-daniel-constantin/poezie/14200250/obositul-inceputului-de-lunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.