Tinca Mihai-Paul

Sunt golul dintre petalele de trandafir Suflat de vânt, luat pe sus Izbit de mușuroaie ude, de iarbă, fir cu fir... Sunt lângă soare pus. Sunt roșul macilor, sunt laptele proaspăt, Sunt frunza

Un suflet bătrân te vede Un suflet bătrân te vede luminoasă Aflată în clepsidra ușor înclinată De timp, de multe întoarceri rămasă Parcă uitată. Un suflet bătrân te vede veselă, Cu fața

Iubita mea Iubita mea cu gustul de-univers De stele luminoase, de comete, De dragoste prin galaxii în mers... Te iubesc, simțurile mi-s bete! Iubita mea cu mirosul lung, primăvăratic De

Sentimentul fructelor coapte Îmbrățișez ades ciripituri vii, matinale Vise cuibărite în episoade de lene, Subțiri momente lucide, despre cale... Am terminat cu școala. Mi-au rămas

Răbdarea Pe stema mea plutesc duhori acoperite De-un răsărit ce nu vrea să dezbrace noaptea, Parfumurile vii sunt scoase-n bătăliile abrupte, Să-mi ardă până la apus, duhorile și cartea! În

Cerul În dimineața asta curg petele-n galop, Iar cerul cere un masaj la spate! Soarele-l batjocorește să arate a ciclop, Ciclop e cerul, azi dă nervos din coate! Cerul scuipă de sus multe

Ziua de azi Ziua de azi este desculță Ba mai mult, are o strungăreață Și râde beată, câini amuță Din zori, de dimineață! Ziua de azi e cu dichis E ruptă sau cioplită, nu-mi dau

Ea: gest, univers, instinct Zeific fiecare gest de-al ei Sunt azi îmbătat de-amor! E fata ce intră vrei, nu vrei, Până și-n ultimu-ți por! Ating lângă ea un univers sărat Cu mii de raze

Visare veselă Într-o visare veselă, pluteam împăturit Parcă de petalele unei hortensii vetuste... Iar tu-mi dădeai sfioasă, sărutul aurit Ce nerăbdarea-mi clocotea să-l guste!

Poza ciufulitei Întinsă într-un pat, surprinsă De-un telefon și fotografiată, Cu-acea privire: albastră și aprinsă Mă lasă fără aer: înc-o dată! E doar o poză, dar tresar mirat Că-n

Mi-e foame de tine Mi-e foame de tine iubito, sunt lacom Te-aș tăvăli prin dor cu dorință nestăvilită Ocrotindu-te ca leoparzii, într-un pom - Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită! Mi-e

În... În supa unei dimineți îmi clătesc ochii Parcă injectați de o beție mută, Visez la peisaje desprinse de sub rochii Când palma ce-am s-o iau nu va fi cruntă! În scorbură mă mut să-mi fac

Dor de ea Îmi este dor. Cred, ți-am mai spus-o. Trezești în mine un fior Iar gândurile-au pus-o. Să-ți zic cât îmi lipsești de mult? Nu prea am cum, că-i complicat... Ar fi mult prea

I-am dat soarelui I-am dat azi soarelui câteva acadele Să-l mituiesc, să-mi strălucească Când dorurile se strecoară prin perdele Să le usuce-un pic, să le oprească! I-am dat azi soarelui

Vreau! Vreau să împrumut veșnicia peisajului de-afară Să pot mesteca armonii după bunul meu plac, Ce liniștit aș lupta când nimic din mine n-o să moară, Ce vesel aș ancora vapoare de bine pe

Peisajul, respirația și tu: goală Privesc un peisaj ce-și schimbă respirația Respiră când a bine, când a stres Și uite-așa mă hrănesc amăgit, cu rația Cu încercări să-mi nasc un

Viață, gânduri, zâmbet Din lumea asta pleci într-un coșciug Urmat de-un alai cu oameni de-abanos Care merg încet iar câtorva lacrimi le curg După ce moștenesc, cum și cât de gros! Să fie

N-am avut noroc N-am avut noroc să mă nasc cu aripi Nu-i nimic, poate mă simt mai bine așa Poate din cauza asta râzi în loc să țipi Și poate de-aia vrei să-mi calci cămașa! N-am avut noroc

Doza de săruturi Grosimea unei nopți în care ești Împăturit de Ea cu stări tremurânde, Te umflă în toate trăirile și crești Sperând să nu fie-amintiri curânde... În fum, pierdut în zboruri

Mulțumesc-ul de primăvară Se sparge primăvara și curge peste noi În raze, ciripituri și zâmbete copilărești Iar inimile tari acum, bat tot mai moi Cu sufletu-n delir, curat

Săruturi în noaptea urbană Pe un peisaj cu lumini urbane La marginea abruptă a unei cetăți, Cuprinși de-a cunoașterii foame Ei își doreau săruturi ca-n cărți! El stătea cam prost cu

Vreau să mă arunc în brațele ei Vreau să mă arunc în brațele ei, Să nu mă gândesc la ce se poate ivi Uitat prin timp, oricât s-o pot privi Îmbrăcată-n haine unse cu scântei! Vreau să mă

Ce rămâne, cine-nvinge Presar scântei pe tine de iubire Tresari pe loc, ca lava din vulcan... Dispar, rămân o dulce amintire Când meditezi, cu ochii în tavan! Această lume, nu-i făcută ca

La o primă-ntrevedere Într-un local cu pereții încărcați Cu tot felul de ceaiuri și cafele Am stat așa, cu ochii deșirați Așteptând privirea să mi-o spele! N-a prea durat, simpatica-i