Poezie

Sunt

1 min lectură·30 iunie 2014

Mediu

Sunt golul dintre petalele de trandafir

Suflat de vânt, luat pe sus

Izbit de mușuroaie ude, de iarbă, fir cu fir...

Sunt lângă soare pus.

Sunt roșul macilor, sunt laptele proaspăt,

Sunt frunza ofilită de anotimp,

Sunt verde, sunt amar, sunt searbăd

Și n-am rând în timp.

Sunt același, cel ce te iubește, nebunește

Cufundat sub stropii sferici de rouă,

Sub ploaia cu gheață ce peste lanuri crește,

Sunt fila de carte ce-o întorci, nouă.

Sunt capsat peste clipe, cu scoabe de titan

Sunt binele, sunt răul, firescul,

Dușmanul, prietenul, golanul, într-o zi, un an

Pământesc sunt. Sau cerescul.

Sunt trist. Sunt gol. Sunt râsul sec astăzi!

Sunt marea, sunt oceanul, sunt un lac secat...

Sunt lacăt prins și atârnat de lăzi,

Sunt sprinten sau împiedicat.

Sunt al tău. Și bun și rău. Și depărtat.

Și de aproape...

Fii bună și hrănește-mă. Cu sărutat.

În viață, cât încape...

001.193

Tinca Mihai-Paul. “Sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tinca-mihai-paul/poezie/14052086/sunt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.