Tinca Mihai-Paul

Îndur, înduri Versurile mele azi au crengi cu țepi Că-n venele-mi se scaldă-un dor, de zile! Serbare am în fiecare zi și mă înțepi Cu un răspuns ce-l vreau și nu mai vine! Rămasă într-o

Povestea noastră În mustul zăpezii s-a înecat amorul nostru... Prin bălțile tot mai uscate de soare, Amorul, un val sub vânt și rece ca un monstru Azi, e transformat într-o durere

Nelămurire Acordeonul timpului își cântă notele prin șanțuri, Netrebnicia dă petreceri pe întinse portative... Notele se zbat ca niște tigrii africani în lanțuri Nu fac decât să-i dea auzului

Se sparg... În primăvara asta se sparg toate sentimentele... Cioburile nasc alte cioburi și mai mari! Se sfidează logica și orice lege peste ghetele Cu care-alergi, faci pași sau prea des

Sub curbele parfumate Sub curbele parfumate ale formelor ce-mi râd Privesc apusul roșu pentru-a nu știu câta oară... Domnește o duhoare caldă și cam tâmp surâd Că-n soare se-oglindește-o cruntă

Pagina mea preferată Vreau ca-ntotdeauna când deschid cartea vieții Tu să fii la pagina mea preferată, să te citesc Să te recitesc, în ploaie, în soare, în mijlocul ceții - Iar apoi, să pot

Concluzii triste Firele mele de păr se sinucid în masă. Sunt un bun judecător al caracterului. Ideile curajoase îmi nasc acoperișuri de casă, Ce se opun vicisitudinilor gerului. Risipa n-are

Se scurg, ne scurgem Se scurg secundele cernute din minute Mă scurg și eu cernut din viață Ne scurgem amândoi iubito printre multe Adieri de vânt, cusute cu ață... Vreau să mă împăturești cu

Cuvinte rezemate Vreau să-mi reazăm cuvintele de obrazul tău Acela care plin de sărutări, mereu îmi râde! Acel ce mă atinge cu putere de viață, rău Când reușesc atingerea lui, în perioadele cam

Dimineața asta este roșie Dimineața asta este roșie Se hrănește cu sângele meu! Dimineața asta este roșie Sunt iar fără tine, fără tine mereu... Dimineața asta este roșie, Curg florile pe

Nu încă... Am avut arcul în mână o dată Cred că era-n șomaj Cupidon! Și-am nimerit c-o săgeată Direct în inimă de pom... Și s-a ridicat o rămurică Și-a început o serenadă, Iar inima mea,

Vreau să te sărut Vreau să te sărut pe suflet Să picuri fericire din tine Să râzi lacomă cu binele-n vene Tolănită pe dragostea mea, în buchet... Vreau să te sărut în noapte Să-mi curgă

Dorința ciufulită Sărutul tău de dragoste profundă Îmi mișcă toate simțurile-n mine Vreau să-ți rezist și-n cea din urmă rundă A binelui ce naște și mai bine! Presar secunde peste-al meu

Mi te imaginez Când soarele se dezbracă de raze, Când roua se-ascunde umilă în frunziș, Mi te imaginez în crunte ipostaze Iubindu-ne demențial, în ascunziș... Când plânge cerul cu ploile

Drum către ea Grumazu-mi stă uscat, vrea picătura ta Obrajii-s jerpeliți de-atâta apăsare Că-n umbra a ce de demult părea Acum durerea, tot mai mult răsare! Un orgoliu cât un elefant

Praștia În visul meu trageam cu praștia la țintă Iar inimi se trosneau de cercurile mici Că nu-s așa de grele, încercau ele să mintă Și-am nimerit cu toate, cinci din cinci! În visul meu

Noaptea visului meu Într-un vârtej de clinchete nocturne Purtate de greieri, parcă cufundați în vodcă veche Ne răsăream unul pe altul, două turle Ce se iubesc din depărtări, nespus, fără

Între ciocan și nicovală Treziți din visul cel galant Noi doi plutim din nou spre soare De data asta delirant Și parcă mai cu-ardoare! Tu râzi în ușile sucite De-un crivăț ce despică

Bună seara iubito Îți scriu dintr-o altă parte a lumii. Partea asta de unde sunt eu râde. Aici se-mpreunează toți răii cu bunii. Aici e undeva sus, iar clipele curg blânde. Seara cade ca o

Răsărit de tine Într-o depărtare care doare, găsesc timp să mi te amintesc Cum te mișcai pe lângă mine, grațioasă Cum m-ai decis să-naintez prin dor, să te iubesc Să te admir, să te sărut, pe

Vreau să ucidem stele Vreau să ucidem stelele una câte una Să mestecăm comete scobindu-ne-ntre dinți Uitați de lume să ne iubim, iar luna De geloasă-și va ieși din minți! Frumoaso noi am

Episodul matinal Într-un episod matinal cu cearcăne negre Visam încă, deși trezit, la mirosul ei de busuioc Și-mi împleteau ielele gânduri în febre Mai tare să mă aprind, mai tare să iau

Societatea în oglindă Cafeaua neagră zace într-o cană fără toartă, Spuma-i formează zâmbete intrigante Pe care le sorb cu nesaț, holbându-mă la poartă Cum se deschide vibrând, cu scârțâieli

Șprițul roșu Zgârie arcușul niște corzi vechi și uzate Din mâna unui țigan bubos Cu o batistă sub bărbie, mâinile transpirate Și-un nas butucănos. Eu stau la masa cu fața de masă pătată De