Teodor Dume

pentru trecere și modul în care ați perceput mesajul poemului. sunt bucuros, până la împlinire sufletească, pentru reușita de-a bucura inimile altor cititori
vă mai aștept. încăodată mulțumiri pentru comentariul elaborat

stimă și considerație,
teodor dume,

în pagina mea. mă bucur că ești mereu lângă mine și poemele mele. comentariul tău, bine elaborat, mi-a adus bucurie și împlinire.
te mai aștept,
cu prietenie,
teo

un poem cu stil conturat, plin de imagini-forță și expresie
începutul poemului este foarte reușit. are siguranță și poartă ineditul prin exprimare și modul de începere al versului

\"nu ți-ai dat seama când ai rămas cu mâna întinsă.
peste sufletul mame\"

textul este îmbrăcat cu metafore și imagini careinundă plăcut ochiul și sufletul cititorului. nu pot cita pentru c-ar însemna să reproduc întregul

Frumos, domnule plopeanu!
stimă și considerație,
teodor dume,

cu bucuria lecturării unui text bun, care m-a eclipsat, las ca semn doar câteva citate

\"e curios mama nu e aici să-mi mai spună du-te mă la biserică
poate te-o ajuta dumnezeu și pe tine
dar o duminică nu se cheamă duminică fără o cruce
fie făcută ea și cu limba \"
și
\"degetele mele în degetele tale au învățat să aibă încredere\"

la fel
finalul este deosebit

stimă și considerație,
teodor dume,

un poem cuminte, ba chiar straniu de simplu prin exprimarea care-i aduce frumusețe, valoare și împlinire

\"și credea că aia e cartea lui
avea și titlu
și copertă

chiar semăna cu o carte adevărată\"

pentru modul de exprimare și simplitate dăruiesc o stea de suflet (cea aurie în colțuri, nu-mi permite nivelul), care înseamnă mult mai mult pentru un suflet sensibil și sincer

cu stimă și considerație,
teodor dume,

un discurs poetic simplu și rafinat totodată datorită exprimării prin atingeri de cuvinte des întâlnite în vorbirea curentă. unele imagini, prin frumusețea lor, vin ca o împlinire la capăt de zi
printre multe altele remarc cele de final,

\"de parcă limba ar fi un depou
în care cuvintele trag peste noapte\"

cu sinceritate,
teodor dume,

poemul are încărcături filozofice dizolvate chimic întru înțelegerea cuvântului \"lichid\" așa cum de fapt se desprinde și din titlu \"trecerea cantității în armonie\"
cel mai potrivit moment l-am găsit în strofele 2 și 3 din care am dedus \"rețetarul\" poemului

\"ceasurile au fost date înapoi și limbile lor au vorbit timpului
într-un nou esperanto

cuvintele pietre de moară pietre de cântar pietre de lapidat
erau atât de cantitative în substanța lor oxidată
și-au strecurat saliva între dinții transparenți
ai orei de început\"

pentru conformitate,
stimă și considerație,
teodor dume,

mulțumiri pentru toți; ochiul hrănit dimineața își spune cuvântul seara prin rugă. observația vieții e foarte reală și nu poate fi contestată pentru că e o stare generală...

petru sebastian,
mă bucură mult de tot analiza pe text făcută de tine în mod obiectiv. felul în care ai procedat la înțelegerea existenței dizolvată în mesajul poemului mă face să cred că uneori am dreptate chiar dacă viziunile nu pot fi aceleași întotdeauna. plăcut comentariul tău. te mai aștept
cu prietenie,
teo

marius nițov,
ca de fiecare dată comentariul tău aduce un plus de încredere scrisului meu
și cred că n-am greșit spunând;
prin rugă fiecare cuvânt împlinește un gând și câteva adevăruri...
ruga e un strict necesar pentru sufletul omului și aduce împlinire, nu-i așa?
cu mulțumiri și multă stimă
același,
teo

Maria Del,
vizita d-voastră în pagina mea e o premieră și mă bucur nespus de mult. comentariul d-voastră îmi hrănește sufletul.interpretarea poemului meu ați făcut-o punctând esențialul. sunt bucuros c-am fost înțeles și mesajul meu a ajuns la inimă, împlinit și împlinind și alte suflete.
stimă și considerație,
sunteți binevenită în pagina mea
același,
teodor dume,

Plopeanu Petrache,
da, nu ne-am văzut de mult printre cuvinte. vizita de-acum mă bucură, semn că totuși nu se uită plăcerea de-a reveni acolo unde te simți bine. și eu mă simt bine în pagina ta de pe acest site. comentariul tău, împlinit ca întotdeauna, îmi aduce bucurie în suflet. te mai aștept la taifas cu metaforele...
și să revin la commul tău. \"fiecare dintre noi avem ochi, dar fiecarevedem altfel același lucru\"
ai dreptate,
stimă, prietenie și recunoștință,
același,
teodor dume,

găsesc imagini rafinate și concentrare într-o construcție simplă ca o cale de împlinire a poemului dar și a cititorului cu gust pentru poezie

\"Sărută-mi inima
hibernată-n
scorbura pieptului
gura ta flămândă
o va dezmorții\"

cu sinceritate, pentru o revenire în pagină cu un nou text la fel de cuprinzător și împlinit
mi-a fost dor de întâlnirea ta prin cuvânt

același, teo

da, e un poem remarcat de gusturi rafinate în ale literaturii, deși eu nu sunt adeptul versurilor lungi (și nici nu mă pot împăca cu o astfel de construcție în poezie) aici s-a atins mesajul dizolvat în cuvânt prin mai multă concentrare dând naștere la substanță. deși textul este complex poate fi asimilat la prima trecere printr-o lectură responsabilă.
Elaborarea poemului pare reușită din punctul meu de vedere ca cititor și exprimarea mai deschisă spre împlinire.
Desigur că părerea mea e doar una și poate nu coincide integral cu a altor cititori, dar ceea ce îmi place nu necesită argumentare. ea vine din mesajul perceput ca atare. poemul pare puțin \"revoltat\" de multe metafore și imagini, dar ele rotungesc și cred eu, locul lor a fost bine stabilit.
și totuși mi-a plăcut întregul,
citez doar parțial

\"setea de viață nu cîntărește ce cade din balanță
și nici ce rămîne
cuvinte jupuite din cuvinte
tristețea brută adîncită în cearcăne
strigătul omului care se îneacă\"

cu sinceritate,
în așteptarea altui poem la fel de reușit

teo,

\"De-aș fi clopotnița bătrână,
Aș întreba întregul sat,
Din deal, de sus, până la stână,
Cu dorul, ce s-a întâmplat ?\"

poem reușit cu întregul prin exprimare, ritm, rimă în care s-a pus mult suflet
întru împlinire.
puțin sunt cei care mai scriu în acest stil adorabil și abordabil de un număr tot mai restrâns de cititori. numai să nu uităm că de-aici a pornit poezia adevărată...și mulțumiri celor care o mențin vie pentru sufletele sensibile care știu să prețuiască cu adevărat arta și frumosul.
cu sinceritate,
teodordume

comprimare foarte reușită,
esență-mesaj-împlinire
fain text!

\"îți voi plagia teiubescul
până când voi afla
că îi sunt
de fapt
autor\"

cu sinceritate,
teodor dume,

de trecere și semn. mă onorează orice cuvânt botezat cu bun simț și observ că analiza pe text de către cei ce cunosc tainele scrisului îmi aduce împlinire.
mă bucur de comentariu și vă mai aștept,
cu stimă,
teodor dume,

poemul este reușit și tenta religioasă aduce împlinirea, dar nu numai, ci și construcția este foarte migălos gândită;
1-13,2-12,3-11,4-10,5-9,6-8, 7-esența
cursivitate-mesaj-împlinire

\"din brațele mele
se ridică un cavaler arab
îți recită pielea scrisă
cu litere de aur pe zidul meccăi
iar părul tău cu o cruce-n mână
se zburdă în toate direcțiile duelând \"

cu sinceritate,
teodordume,

ce spui poate fi ușor interpretat
sigur, singurătatea nu are voce, e doar doare tăcut...iar strigătul morții e straniu, deși ne auzit...
mulțumesc de interes pentru subiectul postast,
cu prietenie,același,
teo

din greșeală la postare s-a copiat, în dublu citatul. a se citi ca atare,

da, poemul e bun și are în desfășurarea sa motivația mesajului care nu prea lasă loc de interpretări dacă lectura este una responsabilă. pentru confirmare am să aduc o singură motivație: \"ca două capace de canal\"
părerea mea că cele două comparații,(pleoapele grele-două capace de canal) au un numitor comun bine scos în evidență de către autor. doar pleoapele adună și ascund mizeria(ori frumusețea) imaginii întipărită pe retină precum capacele de canal ascund...
citez partea interesantă pentru mine

\"sub aceste pleoape grele ca două capace de canal
încercând să împac lumile
parcă marea se aude
iar trupul parcă mi-ar fi o plajă pustie pe timp de iarnă
scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea
scriu pe acest nisip rece umed fără urme
fără tălpi
rapsozii vor ajunge târziu în oraș poate prea târziu
și în ochii lor va fi mult întuneric
sub aceste pleoape grele ca două capace de canal
încercând să împac lumile
parcă marea se aude
iar trupul parcă mi-ar fi o plajă pustie pe timp de iarnă
scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea
scriu pe acest nisip rece umed fără urme
fără tălpi
rapsozii vor ajunge târziu în oraș poate prea târziu
și în ochii lor va fi mult întuneric\"

îndeosebi de la jumătate spre final, inclusiv, mi se pare un text deosebit. în inima mea de cititor fidel mi s-a cuibărit o părticică din poem și nu pot să afirm, altceva, chiar dacă un vers sau două nu mi-au stârnit curiozitatea.
cu sinceritate,
teodor dume,

concis fără risipă de cuvinte. plăcut și meditativ

\"gândul meu se pierde în tine
ca într-o peșteră
afară
începutul cuvântului...\"

cu sinceritate,
teodor dume,

place modul în care ai dus starea spre împlinire și legăturile dintre versuri-imagini reliefate prin exprimări care aduc poemului un surplus de valoare

\"Și doar uscăciunea buzelor
mă împiedica să mănînc...
gîndurile\"

sigur se pot desprinde și alte imagini sugestive dar am ales finalul ca o concluzie
cu sinceritate,
teo

da, viața ca un joc...

hamat petru sebastian,
mă bucur că ți-a plăcut deși n-am vrut decât să fac o deschidere de poem spre viață și moarte, două elemente de referință prin care Universul răsuflă...
și după cum vezi, sunt și vor fi multe discuții interminabile pe aceste teme (viața și moartea)Sigur nu eu voi fi acela care o să definesc elementele vieții și morții.am făcut doar un gest...interpretabil pentru care nu pot fi răstignit decât doar pe cuvinte...
mulțumesc pentru trecere și comentariu

cu prietenie,
teo

adelina manea,
vizita mă onorează și mă bucură acel vot pentru segmentul de mijloc al poemului citat. sigur începutul (și sfârșitul) par banale, dar din banalități am pornit cu ideea și spun sigur că nașterea e primul pas spre începutul morții, lucru demonstrat de viață și care nu poate fi contestat sub nicio formă, chiar banal...Conceptul nașterii și morții nu poate fi realizat artistic
vă aștept cu dragă inimă și altădată
stimă și considerație,
teodor dume,

Liviu Ioan Mureșan,
da, \"eliberarea e neființă\" un alt concept care-l trag spre ultimele două versuri de final;
gestul care înlocuiește viața-
singura voce fără cuvânt

moartea e defapt o \"eliberare\" și \"eliberarea e neființă\" și la rândul ei nu poate avea voce, nu?
te mai aștept,
cu prietenie,
teo

tuturor mulțumiri pentru contribuție. toate părerile pro sau contra au o relevanță
cu sinceritate,
teodor dume,