Doar din disperare vorbesc

place modul în care ai dus starea spre împlinire și legăturile dintre versuri-imagini reliefate prin exprimări care aduc poemului un surplus de valoare

\"Și doar uscăciunea buzelor
mă împiedica să mănînc...
gîndurile\"

sigur se pot desprinde și alte imagini sugestive dar am ales finalul ca o concluzie
cu sinceritate,
teo

Sânge hulpav, transpirație proaspătă, muzica limpede a morții, să mănânc gândurile...
Sunt, Liviu imagini pe care le-am reținut direct la prima citire. Nu sunt adeptul ruperii imaginilor de textul integral, de aceea continuu să spun...
Titlul nu este ales la întâmplare, cum am mai văzut la unii, ci are o legătură clară cu ce urmează. Disperarea este o formă de foame nesatisfăcută. Ești disperat din imposibilitatea de a înghiți și ultimele gânduri, acelea care apar atunci când muzica moarții se aude din ce în ce mai clar, pentru că muzica și chițăiturile șobolanilor, model al rozătorilor prin excelență, te împiedică. Foamea este una de tine însuți, ai vrea să mai ai încă tot timpul din lume pentru a te devora în continuare, dar sublima transpirație din cer, o altă apă a morții nu mai dă răgaz.
Cred, Liviu, că asta am încerca fiecare în acea clipă suspendată și atât de repede, a trecerii
Clar, imaginativ, crud ca viața
Felicitări
Cu prietenie
PP

Teodor Dume și Plopeanu Petrache. Vă mulțumesc că ați avut bunăvoința de a lectura poemul meu. Și pentru că ați avut un timp disponibil pentru a-l comenta.

\"Și doar uscăciunea buzelor\" cred ca ma impiedica pe mine sa exprim toate gandurile ce-mi tranziteaza cutia craniana...ma bucura cand in paginile agoniei gasesc cuvinte-potrivite, cataplasme pe ranile mele!
si uite asa imi potolesc foamea mea!
cu respesct,Diana

Scuze de interventia tirzie. Doar acum am vazut comentariul acesta. Multumesc de trecere si incurajare.
Cu prietenie, LIM.