gânduri întrerupte

Lumea stă parcă sub semnul cabalei. Întâi prevestirea vremurilor prezente, care aduc sărăcie și foamete(firmiturile pâinii), implicit revolte spontane(mitinguri), înlocuiesc albul pur cu pecinginea poluării universale,făcând să crească spaime peste ecosistemul amenințat de extincție, dialogul se transformă în somnul cuvintelor, iluzii palide la tot pasul,gestul uman caută ieșirea dintr-o lume a umbrelor. Speranța într-un mâine, care ne va vindeca sufletele obosite, este singura noastră rază de lumină. Îmi cer scuze, d-le Dume, dar de când mă știu am avut prostul obicei să-mi imaginez ceea ce au simțit semenii mei în actul poetic. Dacă am greșit, îmi fac anticipat mea culpa. Oricum, ați reușit o gradare măiastră a ceea ce trăim zilnic!

deși nu am ținut cont de \"sudura\" elemetelor din mesajul unic descoperit de d-voastră mă bucur de modul în care ați interpretat gândurile mele întrerupte, care dealtfel, fiecare bucățică luată în parte, ar putea fi un micropoem
dar până la împlinire... aștept o vindecare
vă mai aștept în pagină

cu multă stimă și respect
același,
teodor dume,

Impresionantă forma modulată a poeziei, gradarea și contrastul mare-mic al fiecărei strofe într-o manieră japonezistă. Un univers senzorial a tot ce e viu și natural în jurul nostru.Finalul ca o reîntoarcere spre lumea interioară dar cu ajutor simbolic-divin

de trecere și semn. mă onorează orice cuvânt botezat cu bun simț și observ că analiza pe text de către cei ce cunosc tainele scrisului îmi aduce împlinire.
mă bucur de comentariu și vă mai aștept,
cu stimă,
teodor dume,