Teodor Dume

razvan,
mulțumesc mult de trecere și semn. da, e o interpretare corectă
acele intersecții influențează viața. de fapt, linia din palmă e o ghidare astrală și mai puțin științifică, cred...
stimă,
teodor dume

liviu-ioan,
da și nu pentru că viața e un circuit închis și neînțeles îndeajuns. mulțumesc de părere. te mai așpept.
cu prietenie,
teodor dume,

o intrare calmă cu un discurs atent în desfășurare pentru prima parte ca mai apoi el să pară unul infiorător care inspiră moarte, numai că înspre final revine menținâdu-și echilibrul de-nceput păstrând dinamica fără să existe incoerențe.

\"I-am pus lenei cravată, ochelari
și am azvârlit-o pe stradă
(...)
a intrat într-o cafenea
și s-a luat la harță cu hărnicia
(...)
eu am intrat în bar
le-am luat pe amândouă
și le-am pus să împartă
aceeași cameră
în locuința sinelui.\"

da, un poem bun și o paralelă reușită între cele două stări

cu sinceritate,
teodor dume,

da, daniele, mi-e îmi place să cred(aici te plagiez) că scrii bine, dovadă cele câteva texte postate, ba unele înstelate și nu degeaba.
în pofida anilor tăi, textele tale se remarcă prin acuratețe și eleganță față de altele de pe acest site.
simplitatea discursului vine în întâmpinarea cititorului și împlinește.
mă bucur să văd pe acest site tineri, ba chiar adolescenți, care stau de vorbă cu literatura și îndeosebi cu poezia.
daniele, prietenește îți dau un sfat; menține-ți linia pe care calci și nu devia datorită unor păreri subiective sau mai puțin subiective. direcția în care ai luat-o e bună. depide doar de tine cât de departe vei merge.

legat de acest poem
îmi place cele trei planuri (lumea-oamenii-eu) în care ai încercat( și ai reușit) să surprinzi starea. chiar titlul este corect. intrarea în poem e foarte directă și asta place.
da, ai intuit bine. viața e un punct, uneori negru alteori altfel decât alb,adică colorat...
ba mi-a plăcut mult remarca ta

\"mie îmi place să cred
că lumea e un nuc
din care nucile cad

ca din lacrimi durerea \"

mai sugestiv de atât nu se putea, daniel

felicitări!

cu prietenie,
teodor dume,

mulțumesc mult de oprire și semn precum și pentru
commul generos. da, aoi remarcat foarte bine esența. versurile citate fac parte din părticica plăcută și mie datorită faptului că ea conține picături de viață.âte mai aștep.
cu prietenie,
teodor dume,

Violeta,
un discurs simplu și tot atât de elegant vine și împlinște întregul.
rețin spre edificare

\"nu vreau să știu de ce diminețile
după depărtarea bunicii dacă privesc
mai adânc în oglindă văd chipul
bărbatului plecat să picteze biserici

primul capitol

foșnetul aspru al rucsacului
ridicat pe umeri
un tren, un vis Rubliov, un copil

într-un abur de cealaltă lume
mi te închipui\"

bucuros de lectură,
teodor dume,

da, prietene, a căzut voalul și m-am debarasat de tristețe. păi vezi câte lucruri se pot spune în cuvinte puține? numai că vezi, stând sub lumina lunii, singur, vine melancolia. anii, doruleț. ce sî-i faci...

mulțumesc, prietene de răbdarea lecturii și analizei pe text. te mai aștept.

cu drag,
teo

prietene doruleț,
revin pentru a-mi împlini gândul
referitor la al doilea micropoem, nu am spus că nu-mi place. el este lafel de reușit ca și primul numai că cel vizat de mine m-as uns la suflet ceva mai mult datorită vârstei.
sigur că aducând argumente față de cel de-al doilea, e lafel. cum să nu spun nimic despre dragonul de pe cer care e un simbol? la fel grâul și copiii.
sensurile mesajului le-ați deconspirat așa că nu-mi revine altceva decât să spun
că zmeul tău va zbura tot mai sus...

cu prietenie, doruleț și iartă-mă pentru neglijență. n-a fost intenționat.
dar uneori dimineața devreme, tot să fie cinci, înainte de a merge la activitatea (profesională)de zi cu zi, citesc pe fugă primele postări și desigur mai greșesc...

același,
teo

adelina,
încerc să reconstitui comentariul pierdut.
elaborasem unul dar m-am trezit deconectat de la net.

îmi place indiciul din titlu
spunerile tale sunt pilde-învățăminte pline de adevăr.
au caracter moralizator și asta îmi place

n-am ce explica pe text pentru că fiecare spunere luată în parte e foarte sugestivă.
și totuși am să reproduc

\"să nu porți în pântec copii
celui pe care nu îl miră
viața\"

și

\"să nu îți spui cuvintele
celui ce își îndeasă degetele în urechi\"

da, adelina, multă concentrare - esență

felicitări!

bucuros de lectură,
același,
teodor dume,

florine,
multă concentrare și nerv în textele tale.
pui cititorul la treabă...
...și bine faci.

aleg pentru împlinirea lecturii mele
partea întâi

\"m-am obișnuit să înșel
moartea cu umbra celui desculț\"

și finalul care mi-e drag
și-l reproduc

\"amestecat cu nisip de mare
alt veac de pace
respirație pe dosul pânzei
bărbat cu frunze lipite
la tâmple...\"

bucuros de lectură,
teodor dume,

liviu-ioan,
mulțumesc mult.
o părere sinceră valorează mult mai mult decât o periere pe spate.
iar eu, din principiu, iau în considerare(și iubesc) vorba omului simplu.
lucrurile simple (mici) le nasc pe cele mari. n-am spus-o eu...
eu spun doar că scriu pentru cei ce simt și se regăsesc printre stările mele.
mulțumesc pentru remarcă și pentru commul generos.
stimă,
teodor dume,

3d,(doru dorian)
interpretarea și modul tău de a fi nu lasă loc pentru comentarii.
mereu vezi esența și este bine. mă bucură mult sprijinul tău.
referitor la \"de obicei pe lângă drum meri\", am explicat în detaliu motivul și sensul prunului în micropoemul meu. el nu reprezintă o plantație pentru ecologizare...El, prunul( ori cireșul) are o altă interpretare, un alt sens, un alt simbol aici.dacă ai trecut prin ardeal ai văzut în mod sigur în anumite locuri la marginea șoselelor o cruce simbolică și un prun lângă ea.era de fapt un marcaj, fie și de timp, dacă vrei. un marcaj de trecere dincolo, cum explicam și lui doruleț. acolo la marginea șoselei în mod evident că lângă cruce sub pământ nu există niciun mort. e doar un marcaj...
sigur că știi.
mulțumesc, prietene, pentru felul tău de a fi, mereu alături de mine și cuvânt
cu prietenie,
teodor dumer,

eugene,
mulțumesc mult. mă bucur să te știu aproape.
da, ai mare dreptate când zici; multă tristețe, plecare, aproape neputință.
remarca ta și a lui jorj e absolută. la vârsta mea ce altceva ar putea să mă intereseze...
și mai e ceva...neputința în fața morții...
cred eu că uneori ne gândim cu toții la efect.
mulțumesc, prietene, pentru înțelegerea sensului dat celor trei micropoeme. le-ai simțit și mă bucur mult de tot.
cu prietenie,
teodor dume,

doruleț,
dacă n-ai fi trecut prin micropoemele mele m-aș fi gândit ca la un refuz al prieteniei noastre întru împlinirea cuvântului. tare mult am așteptat părerea ta, pentru că înainte de astea trei mai postasem unul fain, zic eu, și chiar mult apropiate de genul haiku, dar nu l-ai observat.
mulțumesc de modul în care ai savurat mesajul micropoemelor.
ai înțeles aproape totul.
referitor la \"rugile nu sunt altceva decât dureri cumulate care se înalță spre cer\", când am explicat partea asta din micropoem m-am referit că cei mulți se duc la biserică, cerând îndurare și iertare fiind ultima lor speranță Dumnezeu și evident că \"între bătăi de clopot/multă durere\", adică rugămințile credincioșilor le-am catalogat ca pe niște dureri. doar atunci ne aducem aminte că există Dumnezeu, nu-i așa?

referitor la prunul de pe marginea drumului, el nu sugerează o vinovăție, cum prost a fost înțeles sensul de domnul alberto, ci el, prunul sugerează poarta trecerii dincolo. e dacă vrei să accepți un marcaj al locului, de aducere aminte, făcut de către cei dragi plantând un prun sau un cireș, asta prin partea ardealului. alții construiesc troițe. și totuși prunul ori cireșul este nelipsit din marcaj datorită esenței roșiatice din miez. iată de ce cuvintele mele simple au forță, putere de sugestie, ele marchează o stare în fața căreia nu ne putem supune. sigur că micropoemele mele sunt simple și par niște spuneri aruncate în ...peri, aiurea, dar ele spun mult, deschid sensuri și dau indicii. cunoscătorii se pot pronunța...

doruleț,
mulțumesc sincer pentru că la vârsta ta ai dat de capăt intrând pe sensul adevărat al cuvântului și stării descrise în micropoem.
cu drag,
același, teo

ioana,
mulțumesc de trecere și commm. ai intuit bine. temai aștept.
același,teodor dume

Alberto,
lângă mulțumirile de trecere și commul elaborat las și eu întrebarea:
dacă tot ați fi vrut să aduceți laude de ce n-ați lăsat semn la alte texte scrise până acum? de ce tocmai la aceste \"mari bălării la puterea a treia\" ați lăsat semn? de ce-ați trecut mai departe?
oricum, eu vă mulțumesc și pentru această părere subiectivă.
și acum vin cu precizări: la micropoemele 1 și 3 nu fac pentru că mesajul lor e atât de simplu încât aș supăra dacă aș face-o, dar vin cu argumente la numărul 2.
\"încă un prun /la marginea șoselei -/accident mortal\"

spre edificare reproduc din commentariul d-voastră;
\"un copac rupt, prune la marginea soselei, sofer decedat. ma rog, ceva de genul asta\", greșit domnule alberto. aici nu e vorba de un prun rupt sau de un alt copac pus pe marginea drumului în care ar fi intrat unul cu mașina. nu,nu,nu,nu,nu, și uite ce simplu e.
aici e vorba într-adevăr de un accident dar nu cauzat de prun sau de vre-un copac...
prunul simbolizează moartea, locul morții. oriunde pe drumurile publice dacă are loc un accident cu moartea șoferului, atunci cineva drag lui, din familie însemnează locul prin plsantarea unui prun, de regulă prun.
păi vedeți domnule alberto că se schimbă total datele problemei. eu mă mir cum de nu știați acest amănunt de o mare însemnătate pentru familia rămasă în suferință. eu astaam vrut să sugerez prin acel prun plantat la marginea drumului și cred eu c-am reușit numai că d-voastră ați vrut să citiuți printre rânduri. chiar ar fi ușor penibil un accident mortal în urma coleziunii cu un copac, deși nu-i imposibil.

cel de-al treilea micropoem sugerează pustietatea. un sat părăsit sau aproape. tot las fel de simplu domnule alberto
primul, e straniu de simplu și mie cumva....să mă explic. se știe că mulți se duc la biserică cu un scop și evident că rugile nu sunt altceva decât dureri cumulate care se înalță spre cer, astaîn viziunea credincioșilor.
uite, c-am explicat totul prea școlărește fără să mai las plăcerea cititorului de a găsi sensul mesajului din cele trei microipoeme.
evident că nici cele cinci degete, deși de la aceași mână, nu sunt egale. la fel sunt și oamenii...

oricum domnule alberto, eu vă mulțumesc pentru atenția acordată. nu mă irită comentariul d-voastră pentru că,(o știu după mine)dacă n-ar fi meritat trecerea prin pagină n-ați fi lsdat semn. eu dacă nu-mi place ce-am citit trec mai departe și pace...iar dacă place ceva, las un semn modest, dar nicidecum răutăcios...

cu cele mai bune gânduri
același,
teodor dume

ioan jorj,
trecereata o onoare. mulțumesc de semn și interpretare. ai prins foarte bine sensul gândurilor meler. mulțumesc mult de tot.
cu sinceritate,
teodor dume,

tama,
un discurs pe cât de simplu
pe atât de elegant

plăcut cu întregul
dar preferata mea e strofa de final

\"Juri să nu mai vorbești
cu gura plină de cuvinte
Tălpile goale simt
cum se zguduie se plâns pământul \"

ps; cred că s-a strecurat o greșeală
la redactare (se - de)

cu sinceritate,
teodor dume,

simplitatea rostuită frumos în cuvânt
mi-a plăcut în mod deosebit finalul

\"mă grăbesc
să știu unde
sau
pe ce parte se moare mai repede\"

cu sinceritate,
teodor dume,

da, remarc un subtitlu deosebit
\"cântece crăpate de brumă\"

multă originalitate în fiecare cuvânt

\"din os de pasăre sură
haidem să-i facem somnului un fluier
în care sunetul să viseze
că este cuvânt
hai să cioplim un fluier crăpat
salciei și pasărei cuib să îi fie
și toamnei să-i facem un fluier
crăpat de brumă\"

o rostuire atentă a cuvântului care împlinește mesajul
plăcut poem!

stimă și considerație,
teodor dume,

uite, azi, trecerea ta prin pagină mi-a adus bucurie.
și sunt onorat.
mulțumesc mult de remarcă. partea de final, posibil, să o elimin.

stimă și considerație,
teodor dume,

eugene,
mulțumesc de trecere și semn
o să văd ce pot face cu acele cuvinte
mă bucur că ți-a plăcut. mulțumesc și pentru apreciere

liviu ioan,
mulțumesc de semn și interpretare.

același,
teodor dume,

doruleț,
așteptam o explozie de la tine și uite c-a venit.
da, primul micropoem e unul reușit, așa cum remarca și doru dorian, ai pictat un tablou frumos cu un apus printre mesteceni și un pârâu leneș, aș zice eu, în care vin liniștile să se-mbăieze.
da, doruleț. ai pensulat un adevărat tablou de toamnă. așa-l văd eu în mintea mea.

felicitări!
cu drag,
teo

sunt foarte încântat de trecere și semn. commul tău e un micropoem cu tentă filozofică urmând succesiv toate etapele de la naștere și până la moarte.
reușită remarca
\"ne naștem ,închiriem un nume , trăim ceva care ne place să credem că este al nostru , lăsăm urme , fel de fel de urme , de regulă într-o turmă , ne trecem mereu nemulțumiți . Cînd începem să gîndim constatăm că , de fapt , moartea are de toate . Nimic pentru ea .\"

mulțumesc mult. sper să ne mai întâlnim printre cuvinte
cu sinceritate,
teodor dume,

3d,
mulțumesc pentru commul foarte generos
îmi place; \"delicat precum respirația\"
același,
teodor dume,

tincuța,
mă bucură mult prezența ta în pagina mea. da, și mie la fel de mult îmi plac versurile selectate de tine;\"în singura zi mai îngustă/ decât trupul\"
cu sinceritate,
teodor dume,