Teodor Dume

liviu/ioan,
plăcută trecerea ta ca și selecția făcută.
da,ce bine ar fi ca drumul să fie mereu plin cu oameni
gestul ne-ar permite să respirăm în voie .da,da,da,...

eugene,
mulțam de constelație. știu că ai suflet bun,-suflet de poet.
mă bucură prezența voastră,-singura dovadă la ceea ce-am spus în poem. există Oameni și buni.

mulțumesc tuturor
cu prietenie,
teodor dume,

dana,
orice drum e o perspectivă, orice capăt e un alt început

sensul cuvintelor tale deschide alte sensuri

\"și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă\"

stilul tău inconfundabil hrănește

cu plăcerea lecturii
teodor dume,

ioana,
nulțumiri pentru trecere și salut.te mai aștept ca pe un oaspete drag,

stimă și considerație,
teodor dume,

e o trecere și o remarcă care încântă inima și sufletul omului simplu.
mulțumesc mult pentru popas și aprecieri. sunteți un om care onorează prin prezența cuvântului și fapt.

stimăși considerație,
teodor dume,

angela,
cuvântul e doar expresia faptei. îmi place alcătuirea gest-cuvânt. mulțumesc mult și te mai aștept.

marius,
tu ești un trecător foarte atent la detalii.acest tablou surprins de tine e unul autentic.dor omul simplu mai păstrează ritualul, adică cel al existenței, precum și cel al trecerii. mulțumesc și te mai aștept în pagină.

cezara,
cuvintele tale puține nasc vorbe mari. îmi aduc aminte de fiecare trecere a ta prin fața porții mele. uneori te-ai oprit, ai privit dar nu ai intrat. acum, în prag de sărbători,mi-ai pregătit o veste minunată care încântă orice suflet.
mulțumesc, și nu te sfii să strigi când treci pe ulița mea.

mulțumesc vouă tuturor acelora care v-ați oprit la poarta omului simplu.
gestul vostru îmi îngăduie să respir...

cu multă sinceritate și căldură sufletească,
mereu același, teodor dume,

maria,
vorbele mele sunt puține dar recunoștința vie și sufletul bogat. mulțumesc pentru încredere. mă voi strădui să mențin și să trăiesc simplitatea omului -om.

stimă ți considerație,
teodor dume,

carmen,
trecerea ta e ca o ploaie de părimăvară, călduță care revigorează. mulțumesc mult și te mai aștept. toată sinceritatea mea.

andrei,
îți auzeam voșnetul pașilor prin fața porții mele dar nu-i zăream. liniștea mult prea adâncă din mine îmi dădea o senzație de pustiu. și iată-te aici lângă căpătâiul viselor mele încercând să-mi spui că nu sunt singur. da, ai dreptate. acum sunt cu voi. mulțumesc mult, prietene bun

cu aleasă prietenie,
teodor dume,

domnule leonard,
prezența ta aici este benefică. mulțumesc mult de trecere și semn. voi ține cont de cele remarcate.

cu stimă și considerație,
teodor dume,

maria,
un matematician e bine venit în pagină.prezența bucură și onorează.

poemul se vede că e în trei versuri și desigur nu era bine de precizat, dar am făcut-o pentru a nu se luneca spre haiku. și bine am făcut, zic eu, pentru că s-a crăpat firul în patru, deși poemul e în trei versuri.

n-am avut și nici n-am pretenția că aș fi scris în gen haiku. e doar o creație,puțin mai concentrată, doar atât, cum bine ați precizat legat de umbre de pietre. e admis pentru că e creație, repet.
doru dorian a venit în sprijinul creației fundamentând. și cred că el e singurul care a pătruns în adâncimea cuvântului.

poate vine cineva și cu alte completări, așa cum ați sugerat, doamna maria

până atunci luați acest text ca pe o creație sau ca pe o simplă spunere. oricum ceea ce văd eu nu poți tu vedea și ceea ce văd alții nu vedem noi. iată planurile, dacă tot vorbim despre planuri.

mulțumesc de trecere și semn
stimă și considerație, maria

același,
teodor dume,

așa este domnule ducan, limba română este o limbă comună și nu putem reinventa, de fiecare dată, cuvintele , deja existente în vorbirea curentă.
numai că stările sunt individualizate și fiecare le trăim în feluri diferite.

aici nu este vorba de atenție dată unor cuvinte comune, ci mai degrabă se vrea o aducere la același numitor a părerilor, care după cum vedeți, sunt diferite.
dacă vreți sunt opinii de cenaclu, ori nu ați participat la o ședință de cenaclu?

mulțumesc, domnule ducan, pentru oprirea în pagină, (fiind prima)și pentru semnul citirii

toată stima și considerația mea,
teodor dume,

eugen,
da, nu am vrut haiku. am accentuat ca fiind vorba de o noapte de vară unde luna își plimbă silueta agale mângâind umbrele de jos desfătându-ne privirea...
mulțumesc de revenire

doru dorian,
prezența ta e bine venită, ea nu sperie chiar dacă vine cu tăișul ascuțit.
mulțumesc de interpretare. ai privit dintr-un unghi poate mai puțin accesibil primei privirii. îmi place.
mulțumesc mult. te aștept, poate revii cu o paralelă între textul inițial și variantă. m-ar bucura analiza ta.

doruleț,
încântat de remarca ta. sigur că n-am pretenția unui haiku reușit pentru că acest gen atât de simplu și sărac în expresii e de fapt o concentrare grea din care privești felurit.
da, e un micropoem, poate nu prea strălucit, dar am surprins o stare concentrând-o în câteva cuvinte comune, uzuale, fără a abuza de imagini și metafore întru gătire de sărbătoare, așa cum se obișnuiește în celelalte genuri și stiluri din poezie.
așa este. luna spune deja că este noapte dar nu una oarecare. e o noapte de vară, senină.privirea cea mai pătrunzătoare în ceea ce vroiam eu să remarc e a lui doru dorin dorian. asta cred că explică nedumerirea ta. vezi și răspunsul adresat lui eugen.
mă bucur că ești alături printr-o analiză responsabilă. cu drag

bucuros de vizita voastră printre umbrele pietrei, vă las mulțumirile mele
cu sinceritate și adâncă prietenie!
teo dume,

inițial, în loc de \"noapte de vară\" era \"noapte senină\", dar am schimbat...
și mai aveam o variantă

noapte senină -
printre umbre de pietre
singură luna

*

noapte senină -
printre umbre de sălcii
doar eu și luna

asta pentru că făceai referire la claritatea unei seri senine.
poate comentatorii mei vor face referire (ori paralelă)
mulțumesc, prietene
teo dume,

bogdane,
scuză-mi răspunsul întârziat, dar commul tău l-am obesrvat mult prea târziu.
alături de mulțumirile de suflet, direcționate înspre tine, precizez c-ai elaborat un comm nu numai literar ci ai privit întregul dintr-un punct filozofic. ai indicat parcurgând fiecare stare din lungul drum parcurs, pe momente, din viață.mi-ar fi plăcut ca mulți asemeni ție să privească din acest unghi.

prezența ta e o recunoaștere a cuvâtului

mulțumesc și te mai aștept ca pe un oaspete drag

cu prietenie,
teodor dume,

un gest onorabil, maria!
celor interesați de acest gen, le-ați întins o mână caldă
mulțumiri de suflet

cu sinceritate,
teodor dume,

andrei,
da, umbre de pietre. am vrut să scot în relief mult mai mult frumusețea serii de vară. nu-mi motivez expresia, dar în astfel de scurtime literare ,concentrările sunt riscante . am vrut, de vrei, un inedit pentru a nu prea semăna, ca mesaj, (de fapt ca și exprimare săracă) cu alții care au scris hauku-uri pe această temă. în toate cazurile asemănările sun izbitoare tocmai pentru că nu este permisă metafora, și nu poți individualiza starea, clipa într-un alt mod care să nu pară la fel.

da, și ce plimbare...

mulțumesc mult de semn. ești mereu lângă umărul meu. sunt în siguranță.

cu prietenie,
teo dume,

da, marius, unghiul tău e potrivit. depinde acum ce ți-ai dori să observi.
interpretările tale sunt gemene și indică starea pură din cuvânt.
te mai aștept, cu mult drag,

eugene,
ai un ochi fin. ai țintit bine. și așa este. mă feresc să-i spun haiku, deși poate, în mare, respectă canoanele genului, pentru că frumusețea genurilor noastre literare nu mă lasă. prefer să-i spun micropoem în trei versuri, pentru că așa și este. filonul limbii române este viu și joacă un rol important aici pe acest teritoriu. ori mie nu-mi pasă cum i se zice. mie îmi pasă de ceea ce simt, iar stările nu au dimensiuni, așa că nu le putem pune piedici prin numărarea silabelor. respect genurile literare ale altor popoare, dar , respectându-mă pe mine îmi respect semenii.
mulțumesc pentru popas și graiul tău cald.

toată dragostea cu voi,
cu prietenie (fără umbre),
același, teo dume

adriane,
plăcut mod de a îmbrăca stările. îmi place linia de care te ții.
plăcut finalul

\"mi-am îngropat de viu palmele
în sfârșit am reușit să termin ceea ce am început\"

cu prietenie,
teodor dume,

bogdane,
văd o concentrare atentă a cuvântului din care vi apăsat cu un mesaj, la fel de bine punctat, în paralela dusă între Cain și Abel(ascuns în spatele nodului), adică acea exercitare stabilă și mesajul creștinesc(seninătate-posomorâre ori bine și rău).
Așa după cum bine se știe principiul fundamental al valorii creștine este relația cu Dumnezeu. Păcatul vine din interior. Așa că intenția lui Cain a fost bună, de început, ca și a fratelui său ducând jertfa lui Dumnezeu și recunoscându-l.
Conceptul despre viață deschide sensuri...și evident s-ar recicla mii de pagini stând și evaluând sensul

esența strecurată aici e o metaforizare atentă a unui moment.

\"Cain încolăcit în tăcere
ca iedera pe cruci

zidul cetății începe să crape
memoria ajunge din urmă Cuvântul\"

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,

anamaria,
însuși commul tău e un poem rotungit prin zâmbetulu copilului din globul tău.
migala și tactul cu care ai investit acest comentariu îmi spun cât de mult iubești frumusețea cuvântului și zâmbetul pur, albul acela imaculat al zăpezii pe care ni-l dorim ca un gest să picure peste noi.
mulțumesc mult, anamaria. ai un suflet curat.

cu prietenie,
teodor dume,

da, plăcute micropoemele. fiecare în parte stârnește cunoaștere.

întru împlinirea lecturii iau cu mine

\"Lung ca un lujer,
cuțitul scrijelește
marginea clipei.\"

cu sinceritate,
teodor dume,