Poezie
Ecou
carte,cineva mi-a răpit moartea
1 min lectură·
Mediu
sunt singurul fără ecou
strigătul râmâne același
în toate anotimpurile
de gând
aer
foc și
pământ
îmi amintește de copilărie
de prima îmbrățișare
a cărnii cu mine
eram liber și gol
ca un gând în pustiu
respirabil dintr-o privire
dar asta nu mai contează
vocea trece prin mine
și atunci mă simt mare
mă aud doar cum
înghit liniștea
cu teamă să nu trezesc
amintirile
dincolo sunt eu
în căutarea unui nume
care mă va ajuta să intru printre oameni
nu-mi place să mai trăiesc în mine
jumătatea injectată în vene
iubește mai puțin decât
jumătatea pe care o plimb duminica
pe cărări știute numai de mine
023.889
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Ecou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1774351/ecouComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDși celorlalți care receptează mesajul. mă bucur mult de revenirea ta în pagină.
commul e măgulitor și sper să fie așa...eu cel puțin simt tot ce scriu indiferent de poziția receptării de către alții.
mulțumesc de semn. o să mai trec peste text, în timp.
cu prietenie,
același,
teo
commul e măgulitor și sper să fie așa...eu cel puțin simt tot ce scriu indiferent de poziția receptării de către alții.
mulțumesc de semn. o să mai trec peste text, în timp.
cu prietenie,
același,
teo
0
Sa-mi ierti interventia, eu as face o mica corectura, la versul 23, pentru a evita cacofonia ,, cu-ca\'\'...
de preferinta nu acum.... stii tu de ce.
Cu acelasi respect
Radun..