Castel de nisip

Sunt minunate versurile, tot ce rămâne din castelul de nisip al vieții e ruga, găsesc aici o construcție a unei vieți împlinite în cuvânt: \"n-am să construiesc mai departe
chiar dacă umbrele îmi înalță
chipul ca pe o rugă\"
\"pașii aburind de soare
vindecă pământul
pe care o să calc

timpul se va opri în mine
ca într-o gară pustie...\" Exprimarea, metaforele, desprinderea de trecere, sacralizarea existenței... toate sunt reușite!

Teodor Dume, sunt minunate versurile, tot ce rămâne din castelul de nisip al vieții e ruga, găsesc aici o construcție a unei vieți împlinite în cuvânt: \"n-am să construiesc mai departe
chiar dacă umbrele îmi înalță
chipul ca pe o rugă\"
\"pașii aburind de soare
vindecă pământul
pe care o să calc

timpul se va opri în mine
ca într-o gară pustie...\" Exprimarea, metaforele, desprinderea de trecere, sacralizarea existenței... toate sunt reușite!

de trecere și comentariu. da, viața este împlinită în cuvânt
numai că uneori, neputința ne pune în mână cuvântul prin care credem că vom reuși.

cu prietenie,
teo

Teodor Dume,comentariul nu-i punctul meu forte, când comentez un text am sentimentul că disec sufletul cuiva...fiecare scrie ce simte! Eu cred în împlinirea prin cuvânt.