Nedumerire

E interesant redat cum uneori ne agățăm de nori până când cerul se curbează și devine ca o umbră îngăduitoare, abia apoi începând rugăciunea.Aș renunța la unul din cele două cuvinte:Etică-morală.

Gânduri bune,
Victor

1. pui semnul întrebării după \"ce faci\"
sau
schimbi forma, fără două puncte înaintea expresiei mai sus menționate, scimbi persoana, \"întrebi ce face\" și lași fără semnul întrebării.

2. \"ca o umbră pare îngăduitoare\", fără \"pare\" la mijloc. deja cînd folosești conjuncția \"ca\" se implică aparența/comparația.

3. care-i anume problema pe care o ridici la nivel etic/moral, sa te ridici, sa-ți continui rugăciunea?
nu cred că asta se rezolvă or că ar fi o dilemă.

și exemplul pe care-l dai în privința într. nesuferite nu se leagă nicicum cu rugăciunea întreruptă anterior.
adică, în prima parte a poeziei nu pot să remarc decît primele 2 versuri care ca idee mi se par bune, un punct stabil de unde se poate porni/construi. a doua parte e mai bună dar am zis deja ce cred despre acel \"pare\".
în final, aș renunța la \"insistent\". place începutul și a doua strofă, în rest, doar scuze de sinceritate.

Mulțumesc de trecere și semn.Sunteți bine venit!
Cu mulțumiri,
Teodor Dume,

am rezolvat cele trei puncte dificile. Vă sunt recunoscător.
Ceva mai constructiv și mai atent lucrate îmi par penultimele 3-4 poeme.
Cu sinceritate,
Teodor Dume,