Visele

În fiecare vis \"exersând trecerea
spre viața rămasă
în beznă\" și \" să decupez
întunericul
și mă las liber
spre un albastru deschis
aproape de mirosul din
transpirația îngerului înecat
de primăvară
deși știu
că nu-i decât o zbatere
cu miros de lumânare
pe care o aprind
la fiecare intersecție
de cruci\", totul definește starea de vis, starea între cele două realități sau tărâmuri într-un mod simbolic ales deosebit! La mulți ani!

ca de obicei punctați bine și analiza, pe text, definește starea relifată în poem.
De fiecare dată citesc cu plăcere comentariul lăsat.
Cu sincere mulțumiri,
Teodor Dume

o poezie echilibrată însă văd cam lungit în suspans descriptivul începutului. ceva de genul la
- deschid cutia și găsesc o altă cutie-
remarc îndeosebi partea asta:
\"ca o tăcere îmi sărută copiii adormiți pe șuvițe fără pretenția de-a fi învățat mersul pe coate în găsirea unui suflet decojit\" - concretizezi imaginile și e drumul bun.
ar trebui să mai lucrezi asupra întregului, ca să răzbată orice suflet, să taie respirația la citire. cam întunecate visele însă este o tendință spre înseninare.

îmi face plăcere trecerea d-voastră prin textele mele și apreciez gestul.
Cu mulțumiri,
Teodor Dume