Poezie
cearșaful bunicii...
carte; exil în durerile altora
1 min lectură·
Mediu
mi-e frică
de cearșaful alb
așezat la căpătâiul patului
îmi aduce aminte
de cearșaful bunicii
cu miros de camfor
așezat
la fel
până într-o zi
când am văzut-o înfășurată
cu el
era prea târziu
pleca aproape de pământ
din sânul soarelui ieșeau lacrimi
inundând cuvintele nerostite
de bunicu
plecat și el
în primăvara seacă a anului trecut
de-atunci
mi-e frică de lucrurile din jur
văd umbre și
spații înguste
multe spații înguste multe umbre
și același cearșaf alb
lipit de pielea
persecutată de sudoare
vreau să-l îndepărtez
dar nu pot
cearșaful mi s-a lipit de trup...
023.114
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “cearșaful bunicii....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1758284/cearsaful-buniciiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDMulțumesc de trecere și comentariu.Ați prins bine ideea.
Vă mai aștept.
Cu bine,
Teodor Dume
Vă mai aștept.
Cu bine,
Teodor Dume
0
inundând cuvintele nerostite\"
Multă sensibilitate în aceste două versuri care vorbesc de o materializare a durerii.
Cearșaful alb, simbol al trecerii dincolo, bântuie visele.
Un typo: \"căptâiul\"