Poezie
Singur în fața amintirii
1 min lectură·
Mediu
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi
înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins
apoi a îngenuncheat
pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci
ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineaţa aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns
ploua şi era frig...
031.008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Singur în fața amintirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14186380/singur-in-fata-amintiriiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDvă mulțumesc din suflet pentru sinceritatea cuvintelor!
Voi lăsa întocmai cuvântul acela născut dintr-o eroare
multă stimă!
Voi lăsa întocmai cuvântul acela născut dintr-o eroare
multă stimă!
0
P.S. Am găsit o greşeală de typo, dar, gândindu-mă mai bine, nu aş vrea să fie corectată, fiindcă acest cuvânt nou, născut dintr-o greşeală, chiar sună bine!
să nu uităm că poetul reinventează limba, deci, să fie
transpirtaţia!