Poezie
Ultima zi pe pământ
1 min lectură·
Mediu
Azi nu mai am nevoie de apă
și nici de mâncare
o să adorm flămând cu burta lipită de spate
în visul ce va fi să fie
înspre dimineață
știu că voi fi în altă parte de lume
disperat precum cerul când atinge pământul
voi cerși la ușa lui Dumnezeu
nu apă și nici mâncare
în cele din urmă îndurerat îi voi cere
să mă mai lase o zi două să
pot privi în trecut
să-mi mângâi copilul
și să iau cu mine o mână de pământ
din locul în care se odihnește mama
și când va veni noaptea voi rupe din mine
puțin câte puțin si
îmi voi hrăni moartea
cuminte voi privi cerul și
din când în când
mă voi uita la ceas
la ceasul de perete care
îmi strica jocul când îl trezea pe tata
acele lui vor bate zgomotos și lent
ca o inimă obosită
timp în care
ochii mi se vor închide tot mai mult
la poarta la care voi ajunge
unde oamenii se dezbracă
de păcate și de lume
mă va primi Dumnezeu
apoi mă va duce undeva
la marginea
unei câmpii de unde
mă va deconecta de
la lumea din care am venit
041.463
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Ultima zi pe pământ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14167266/ultima-zi-pe-pamantComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEDistincție acordată
Probabil, unele spaime se înlocuiesc cu un fel de dragoste de viață, părerea mea că aici este singurul răspuns și leac. În mod real. Dacă e bucurie în suflet, autentică, atunci desigur că toate iau un curs ascendent și pozitiv...
Vă citesc cu mare drag, mă bucur că ați revenit și vă sfătuiesc să ieșiți pe la zăpadă să vedeți oamenii de zăpadă, copiii îi fac, așa aș face și eu, până nu trece iarna.
Singura soluție împotriva spaimelor vieții este găsirea de bucurie autentică și lumină reală, ceea ce sunt sigură și la dvs. sunt mulți și dragi muguri.
M-am bucurat să îmi exprim păreri, pe un text care îndeamnă înspre a sfătui oamenii cum să renască, din sine, să fie puternici și fericiți, mereu, mereu, și să depășească orice bariere ale imposiblului.
Las steluță de încurajare și întru bucurie, pată de normalitate ale senzațiilor reale ale vieții....
Mai trec, să mai scrieți! Vă așteptăm, cu drag! În oaze de bine!! Cu profund respect!!
Vă citesc cu mare drag, mă bucur că ați revenit și vă sfătuiesc să ieșiți pe la zăpadă să vedeți oamenii de zăpadă, copiii îi fac, așa aș face și eu, până nu trece iarna.
Singura soluție împotriva spaimelor vieții este găsirea de bucurie autentică și lumină reală, ceea ce sunt sigură și la dvs. sunt mulți și dragi muguri.
M-am bucurat să îmi exprim păreri, pe un text care îndeamnă înspre a sfătui oamenii cum să renască, din sine, să fie puternici și fericiți, mereu, mereu, și să depășească orice bariere ale imposiblului.
Las steluță de încurajare și întru bucurie, pată de normalitate ale senzațiilor reale ale vieții....
Mai trec, să mai scrieți! Vă așteptăm, cu drag! În oaze de bine!! Cu profund respect!!
0
IEPoate, în orice poem, este o mergere înainte... în puful de zăpadă și pe lângă copii. Să ieșim mai ades.
0
TDGeorge Pașa, Iulia Elize
Vă mulțumesc frumos!
Ieri elaborasem un conentariu în detaliu dar nu l-a salvat serverul
Mă bucur că îmi sunteți alături ca de obicei!
Vă mulțumesc frumos!
Ieri elaborasem un conentariu în detaliu dar nu l-a salvat serverul
Mă bucur că îmi sunteți alături ca de obicei!
0
Vă doresc însănătoșire grabnică, având convingerea că veți mai scrie, iar firul nu se va întrerupe aici!