Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

și atât...

carte, lacrimi de pe altarul trupului

2 min lectură·
Mediu
printre diminețile mele
din care ies zilnic
cu pași programați
și printre puținele lucruri
pe care le mai am
sunt mulți prieteni
care-și storc transpirația
ca pe niște coșuri la pubertate
spunându-mi că mă iubesc
apoi se retrag într-un petic de viață
ca și cum ne-am împărți trupul
de fapt e un fel de trădare reținută
atunci mă apucă o haită de draci
încep să iradiez și împing totul
spre oamenii care mă urăsc...
reacția mea e nocivă dar
până ies din ea
nu fac mare caz
scuip înapoi
și atât...
fără să-mi fie frică
pășesc prin mine ca pe o alee
pe care timpul aleargă
sub formă de aburi
dimineața devreme
durează câteva clipe
în întunericul din jur
doar eu o oglindă spartă
din care lumea adună cioburi
și nu-i puțin lucru...
careva reazemă privirile
de coapsele mele și aruncă
cu pietre înăuntru
ce pot să fac...
îi țintesc ochii
ca să am
imaginea perfectă apoi
îmi ancorez limba de o liniște
și spun doar atât
mai du-te-n...
aerul cald dilată distanța dintre noi
mai arunc o privire
și atât...
ceea ce simt nu e nici măcar
ieșirea care duce înspre copilărie
o bucată din mine
rămâne cantonată pe os
în suflet mi se preling
culorile copilăriei
reacția crapă o lacrimă și
doar regretele duc într-acolo
ies din mine
ca dintr-un trup decupat
dintr-o fotografie
și aștept preventiv
atât...
023.213
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
230
Citire
2 min
Versuri
56
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “și atât....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14128270/si-atat

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
parcă niciodată nu am citit la Teodor Dume o revoltă, un soi de ieșire din sine, hotărât să schimbe fața lumii. parcă nimic nu am văzut la el să fie programat, irascibil, reactiv! Din omul candid, prieten al lui Dumnezeu, aflu acum un altcineva, cu o altă atitudine, o altă stare, un alt scop. Dar vreau să spun că-mi place așa, răbufnirea aceasta într-un timp paralel cu copilăria, temă de bază în poezia lui Teodor.
Cert e că m-a uimit și de aceea, remarc.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
pentru aprinderea luminiței pe noul traseu pe care am pornit.
ca de obicei știi să pui la timp degetul pe rană, cum se zice.
ideea acestui text vine din nemulțumirile mele pe care la am față de unii care, până nu de mult,alergau cu mine în brațe iar după publicarea a 7 cărți în ultimi doi ani relațiile s-au răcit de-abinelea.e de fapt o răbufnire de moment pentru că, așa cum ai remarcat, nu mă reprezintă aceste stări impulsive.
textul, desigur, se adresează nu numai celor de jur ci și acelora care s-au pitit în umbra celorlalți, și este general valabil și în alte spețe.
și totodată am mai primit și critici amicale, zic eu, că textele mele au aceeași tentă și uneori devin plictisitoare. motivul, zic eu, e terenul pe care-l explorez mereu despre moarte și sub semnele întrebărilor cine suntem și unde mergem...
iată că se poate devia traseul căutărilor și în...literatură

mulțumesc din suflet

cu sinceritate,
0