Poezie
Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)
carte:vagabond prin durerile altora
1 min lectură·
Mediu
nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
și nici
ultimele îmbrățișări
știu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
Dumnezeu
mă privea de parcă
nu s-ar fi
întâmplat nimic
până în ziua în care
mi-a șoptit
întoarce-te în lumină și
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
și vei fi tu însuți
și pentru că
între mine și umbră există o asemănare
nu-mi voi întoarce niciodată privirea
înspre cealaltă jumătate a nopții
în mine a mai rămas lumină doar atât
cât să-mi amintească de cel care a fost
tata
023.651
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14108472/invata-sa-plangi-mi-a-zis-dumnezeu-iiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDottilia,
îți mulțumesc pentru trecere și sprijinul oferit, în acest caz,
menționez că topica acestui text e pe undeva una subiectivă datorită încărcăturii afective pe care am încercat să o redau.
desigur că voi mai reveni pe text și voi mai ciopli pici-colo.
același,
t.dume,
îți mulțumesc pentru trecere și sprijinul oferit, în acest caz,
menționez că topica acestui text e pe undeva una subiectivă datorită încărcăturii afective pe care am încercat să o redau.
desigur că voi mai reveni pe text și voi mai ciopli pici-colo.
același,
t.dume,
0
dar, ca și temă te regăsesc aproape ca în moartea, un fluture alb.
drum lin poeziei tale!