mă aud trecând...

"cu gesturi largi ma uit in mine" e o imagine minunata, imi place mai ales pentru ca eu cred ca trebuie sa facem astfel de gesturi, de bunatate si de indulgenta, incepand cu noi si apoi sa ne rugam "pentru lumina altei lumi".

pentru ce atâta tânguire și victimizare? Și ce ne facem cu viața, cu intensitatea trăirii și cu intensitatea unor expresii care revelează trăirile.
Citindu-vă, mă simt nevoit să conchid că ființele umane nu se nasc pentru a trăi, ci pentru a-și săpa din timp mormântul. Și e dezamăgitor lucrul acesta.

doar o părere

Eugen

09:46

bodea diana m.
da, uneori rebuie să facem asrfel de gesturi.
mulțumesc și eu pentru popas.

bot eugen iulian,
ce bine și corect ai sesizat, citindu-mă!
"ființele umane nu se nasc pentru a trăi, ci pentru a-și săpa din timp mormântul. Și e dezamăgitor lucrul acesta."

acuma dacă te referi la scrisul meu că "e dezamăgitor", îmi dă de gândit, iar dacă te referi la starea descrisă de mine atunci ai găsit esența rostului nostru aici pe pământ. da, ăsta ne e rostul. murim pentru a da viață altora. adică unii trăiesc prin moartea altora...
în mare parte textele mele nu tocesc aceeași temă comună: dragostea și iubirea. eu încerc din diferite unghiuri a defini moartea care trăiește datorită nouă. încerc astfel să dau o altă viziune morții și a tot ceea ce am fost chiar dacă tenta dată de mine moleșește și plictisește.

îți mulțumesc pentru trecere și constatare, indiferent din ce punct de vedere ai făcut-o.

cu sinceritate,

Mie mi-a plăcut și tema și abordarea și construcția lirică. Ultimul vers vine ca o explicație, nu cred că aduce un plus poemului. Citit, plăcut.

pentru trecere și comentariu.
mă bucur că textul meu a plăcut.
aveți dreptate în legătură cu ultimul vers.

în forma tipărită posibil voi modifica.

multă stimă,