Poezie
tăcere, se moare
volum: azil într-o cicatrice
1 min lectură·
Mediu
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
măinile adunate lângă piept
pliază liniștea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric
tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viața topită până la os
picură încet
și-ngustează aleea
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o viață simplă
nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei
dar înainte de toate se moare
tăcere
042.696
0

Am vibrat la poemul tau, Teo, m-a ravasit "rugaciunea" in care Dumnezeu da, e poate prea lacom pentru o viata simpla...
Multumesc pentu momentul de adevar pe care l-am trait citind. Il luminez.