Poezie
Ion, inscripția de pe mormântul tatălui meu
(volum:durerea din spatele cărnii)
1 min lectură·
Mediu
în dimineața aceea când ceața împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
și-a legat
sufletul cu nojițe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânța
urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hățișuri și lacrimi
pașii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o liniște
s-a mutat într-o durere și
croșetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul și-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viața
în anotimpul de deasupra luminii
dar dacă moartea
nu are aceeași grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
și-n fiecare duminică o să descifrez
urmele celui care a fost...
de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata
002.085
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Ion, inscripția de pe mormântul tatălui meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14050951/ion-inscriptia-de-pe-mormantul-tatalui-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.