Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

în infinitul infinitului cu umbre, doar eu

(volum:durerea din spatele cărnii)

1 min lectură·
Mediu
norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu știu câtă tristețe poate fi
în firea lucrurilor însă știu că
am nevoie de liniște
puțină durere
maturitate
și crez
ce simplă pare existența
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respirație
și
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni și jurăminți
unde iubirea e doar o iluzie
și nimic mai mult
la urma urmei orice suferință
e un început de viață
în infinitul infinitului cu umbre
022.956
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “în infinitul infinitului cu umbre, doar eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14050010/in-infinitul-infinitului-cu-umbre-doar-eu

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cristina-rusuCRCristina Rusu
dragostea e matură aici la tine Teodor. văd că nu ți-ai pierdut capul pe nicăieri. îmi place cum ai început poemul cu norii care apasă verdele din iarbă. imaginea frumoasă. în firea lucrurilor suferința nu există, abia cînd omul răstoarnă firea lucrurilor apare neliniștea.

salutare, bia
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
pentru aplecare asupra textului și pentru aprecieri.
da,o punctate bună asupra mesajului.

cu sinceritate,
0