Poezie
iubirea, supremația a tot ceea ce sunt
carte: temnița de sub rană
1 min lectură·
Mediu
când m-am trezit Dumnezeu
dormea cu mine în pat
pe jumătatea lui
din rădăcini de lumină
creștea ca un Făt Frumos
o dimineață ce se hrănea cu
ultimele respirații ale nopții
încercam să evadez din mine și
prin fiecare rază să devin fereastra
pentru zborul de mâine
să aud pași îndreptându-se fără grabă
înspre o altă zi în care oamenii
coboară unul într-altul
dizolvându-se în iubire
deși nu cred că există iubire fără atingeri
ci doar înțelesuri nerostite
respir din același interior și mă gândesc
la o altă realitate în care viața își caută urma
nu știu dacă e bine sau rău dar tac și clipesc des
în cameră e cald miroase a busuioc proaspăt
tăcerea crește ca un aluat
îmi unesc palmele și-mi cer iertare
pentru cei care n-au iubit niciodată și
pentru oamenii desprinși de Dumnezeu
aș putea să dispar pur și simplu
dar las gândurile să pulseze în
lumina interioară a suferinței
și asta pentru că
supremația
a tot ceea ce sunt este iubirea
001.958
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “iubirea, supremația a tot ceea ce sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14029138/iubirea-suprematia-a-tot-ceea-ce-suntComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.