poate doar astăzi

E o scurgere de sevă poetică, agățarea de \"aș face orice dar nu mai am timp

e inutil să mai vorbesc despre asta\", constatarea tardivă , care se încheie cu un fel de abandon în vârtejul timpului: \"în dimineața asta o să las lumea
să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinți
sau ceva obscen

nu-mi pasă\" Textul tău îmi aduce aminte de întrebările puse bunicii și celor premiați cu argintul tâmplelor în copilărie: cum e viața la o vârstă înaintată? ce simți în scurgerea spre pământ? și tu ai o comparație grăitoare: \"liniștea crește ca un mușuroi
și în ochiul stâng am o zbatere\"

extraordinar în poemul tău este felul în care vrei să salvezi omenirea:
\"poate e timpul să ademenesc moartea
și să o împiedic să mai treacă
printre oameni\"!

Ottilia Ardeleanu

liniștea crește ca un mușuroi
și în ochiul stâng am o zbatere
de ceva vreme
stimate teodor,
acest poem l-as începe doar de aici,unde nu mai e nimic de adaugat ori de zis pentru ca e de sine statator si purtat d eo imagine puternica ,sugestiva...
\"simt o senzație ciudată
în dimineața asta o să las lumea
să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinți
sau ceva obscen

nu-mi pasă

marius,
trecerea ta mă încântă. și sunt bucuros de analiza făcută privită din unghiul tău de vedere, care de fapt e și al meu.
mulțumesc mult.

da, ottilia.
felul meu de a fi este acesta.
doar pentru cei mulți...

mulțumesc mult

angela,
sunt încântat și bucuros de semnul tău.
mulțumesc mult. te mai aștept

nu e rău poemul tău deloc. mie mi-a plăcut ultima parte cea cu liniștea. este un poem de interior, omul a trecut prin viață, dar nu a avut timp de prea multe. și totuși, ca să înveți ceva despre liniște e mare lucru.

am trecut pe la tine, bia

mulțumesc mult cristina,
trecerea ta mă onorează mulțumesc mult pentru semn și apreciere. mă bucur.

prea târziu să păcălim moartea, atunci când ne dăm seama că trebuie să o facem. pentru că nu mai avem puterea de a sta față în față cu ea, pentru că până și liniștea, un fel de moarte aparentă, poate chiar o moarte clinică, ne lasă cumva...reci. Mi-a plăcut mult