singurătatea pietrelor

Singurătatea pietrelor funerare, cele care cresc uitările, devorează fiecare clipă și se amplifică: \"văd apusul un apus roșiatic deși pare neatins respiră din mine\"! Un poem care duce cu mintea la cineva drag și care nu mai este cu noi decât într-o amintire care se estompează pe măsura trecerii timpului. Te ține în atmosfera părerilor de rău până la final!

Numai bine,
Ottilia Ardeleanu

da, ottilia,
este întoarcerea în copilărie, numai că în locul acela cresc uitările și singurătățile iar în inima mea durerile se întind precum o rană cicatrizată...

și evident, oare care dintre noi nu ne-am întors în acel loc
și în loc de masa încărcată de bunătăți și de pâinea frământată de mâna aspră a mamei am găsit acea uitare crescută printre pietre, așa cum vorbeam în text.

las cititorului acest unic sentiment prin care trecem vrând-nevrând...

mulțumesc de trecere și intepretare

cu prietenie,
teodor dume,

este expresia care mi-a atras în mod special atenția și mai sunt câteva în textul de față.
Nu știu dacă e un typo sau o scriere intenționată în ultimele 3 versuri ale s.1

\"am lăsat o amintire
deschisă
ca o rană se întinde pe dinăuntru\"

dar mi se pare mai potrivit în loc de \"se întinde\", \"ce se întinde\".

s.3 și s.4 mi-au plăcut în cu precădere.

Cu stimă,
Bot Eugen

mulțumesc, eugene
trecerea ta e binevenită

cu prietenie,
teodor dume,

Teodor Dume mi-a plăcut ideea de singurătate, ideea unei vieți triste, fără o scăpare. ce aș schimba pentru că din păcat există ceva ce aș schimba: finalul. ultimele două versuri ar fi potrivite într-un alt context. aici, mie mi se par că sunt rupte de context.

numai bine, Em

emilia,
sunt bucuros să te văd pe aici. mulțumesc pentru trecere, citire și semn. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

un poem frumos,pur cristal,unda de sinceritate strabate acest poem interiorizat ,de la un capat la altul facându-ne sa vibram ,caci acesti \"parinti\"sunt si devin ai \"nostri\"
ultimele doua rânduri dilueaza filonul liric ,fiind prea explicite
strofa a doua si a treia sunt cele mai reusite dupa perceptia mea,dar poate ma însel
asemenea poeme dau cheful de a plonja în filonul biografiei proprii,fiind neconsolati ,fiecare dintre noi în ceea ce priveste matricea originara

angela, deosebit commul tău.
mulțumesc mult pentru sensibilitatea cuvintelor tale

cu prietenie,
teodor dume,