Poezie
interferențe
carte: timpul, devoratorul de umbre
1 min lectură·
Mediu
pașii mei sunt niște cercuri
în care se adună materia
ce nu poate respira
fără mine
sub o liniște decupată
o respirație ascunsă contaminează
carnea rămasă în așteptare
ceva mai încolo
o singurătate amorțită pâlpâie
ca un bec în plină zi
poate de mâine voi fi altul
043.449
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 47
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “interferențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13890484/interferenteComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGrespiratie si \" respiratie ascunsa\"...poemul e profund, cu circuit in interiorul fiintei...
la tine nu se poate vorbi de negativism, ci de o forma de cautare a limitelor, de cunoastere la un nivel inalt...
\"poate de maine voi fi altul\"
Cu simpatie,
JO
la tine nu se poate vorbi de negativism, ci de o forma de cautare a limitelor, de cunoastere la un nivel inalt...
\"poate de maine voi fi altul\"
Cu simpatie,
JO
0
TDliviu,
un comm matur și responsabil care onorează ceea ce-am vrut să transmit aici.
da, poetul este numărul lipsă pentru descifrarea necunoscutului. ori mai bine zis, partea umană a lucrurilor.
mă opresc aici ca să las plăcerea descifrării porțiunii de aici cititorului.
mulțumesc mult
cu prietenie,
teodor dume,
un comm matur și responsabil care onorează ceea ce-am vrut să transmit aici.
da, poetul este numărul lipsă pentru descifrarea necunoscutului. ori mai bine zis, partea umană a lucrurilor.
mă opresc aici ca să las plăcerea descifrării porțiunii de aici cititorului.
mulțumesc mult
cu prietenie,
teodor dume,
0
TDioana,
ai palpat tocmai acolo unde pulsa *durerea* poemului meu.
ești atentă, ca de obicei
mulțumesc mult
cu prietenie,
teodor dume,
ai palpat tocmai acolo unde pulsa *durerea* poemului meu.
ești atentă, ca de obicei
mulțumesc mult
cu prietenie,
teodor dume,
0
\"pașii mei sunt niște cercuri\" îmi place mult.
Tot poemul e citabil.
\"materia ce nu poate respira/ fără mine\" îmi amintește de vers de-al lui Sorescu, ceva de genul: \"floarea e megafonul pământului\", anume că poetul e necesar umanității, prin El se exprimă INEXPRIMABILUL.
Cu drag, liviu ofileanu