Mormântul de apă fără cruce

Mormântul de apă fără cruce (autor: Teodor Dume) ( e o realitate extremă care îmi bântuie și acum copilăria) ultimul drum pe care îl țin minte este drumul de pe care nu s-a mai întors nimeni niciodată nu s-a mai întors nici tata nu s-a mai întors nici mama care voia să treacă Crișul înotând cu mâinile și cu picioarele amorțite de uitare de trecut nu l- a mai trecut și nici nu s- mai întors acasă e ultimul ei drum pe care îl mai țin minte în ziua aceea nu exista niciun Dumnezeu disponibil să -i audă ultimile cuvinte din glasul torturat de apă și nici să o vadă cum implora un Dumnezeu inexistent în acea clipă și ce greu și mlăștinos e drumul înspre mormântul de apă fără cruce...