de paști...

culegeam frunze de nuc pe care bunica le punea la fiert și vopsea o grămadă mare de ouă din când în când își ștergea cu mâneca lacrimile și ofta... viața m-a îndepărtat de sat doar scrânciobul de sub craca nucului putrezit mai zgâlțâie liniștea pe prispa veche un păianjen urcă pe tristeți prin crăpătura casei se vede cerul și Dumnezeu cum se plimbă tăcut Doamne, cât a mai iubit lumea și nouă sufletul! *** "Fie ca Sfintele sărbători Pascale să vă aducă lumina în case și liniștea sufletească! Hristos a inviat!"