Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

dorință de Crăciun

volum azil într-o cicatrice

1 min lectură·
Mediu
aveam încredere oarbă în oameni și iubeam florile pisicile și câinii iubeam zborul și ferestrele deschise larg o iubeam pe mama îl iubeam și pe Dumnezeu dimineața la amiază și seara îmi iubeam singurătatea știu c-am păcătuit în fiecare zi mai trăgeam un blestem după mine și-mi descompuneam ura în jurăminți ba uneori mă răsteam la Dumnezeu chiar și atunci când mama își alunga frica iubindu-mă... oricum m-aș gândi oamenii au dreptate sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic uit și ultimul detaliu dar am senzația că viața începe din mine... uneori nu înțeleg multe lucruri înnoptez în umbră și totuși îmi doresc să redevin copil doar atât cât să mă pot ridica în picioare și să o strig pe mama toate luminile s-au stins îmi acopăr liniștea cu noapte clopotele nu mai bat mă sting încet ca un asfințit și mă gândesc la tine mamă
001.828
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
148
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “dorință de Crăciun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/jurnal/14040733/dorinta-de-craciun

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.