Stelian STANCU

Ciudat e modul de-a gândi Al lacului ce-a ostoi Durerea și cu suferința Cu ele dus-a și îngăduința. El lacul stă și lăcrimează Cu stropi de plâns se alimentează E un torent venit din

Ne ard sufletele pe bancuri de gheață În atmosferă se respiră dorințe Tristețile atârnă de unicul fir de ață Iar gânduri de-a valma adună credințe. Frenetic adorm valuri de gânduri pe frunte În

Ne cheamă pe orbita recrudescentă Fantasmele pierdute decuseară Pe alocuri un greiere mai bate o dementă Și îi explică cum a vrut în doară Să îi arate cum se face lumea Din multul dram uitat

Toamnă spre final, dar bună, cu arome, nu furtună Zi de mare încântare, căci e-a mea și e tot soare Pe strada vieții mele, unde-s doar flori , nu-s pic de iele Stau și-aștept fericirea-n chip

Adesea sunt întrebat: ești trist sau doar supărat E viața grea sau te-a supărat cineva. La toate acestea și mai multe, eu nu am ce le răspunde Sufletul mi-e împlinit, cât poate el a fi, căci e

Umbre de vis, culori de vânt Absorbție de înalt gând Armonie de bizar Contopire de mult har Greutate de infern Valuri dalbe se tot cern Din pustia trecătoare Unde nu e loc sub soare Decât a

Bagheta ta artistică a fost, pentru noi toți pornire spre un rost C-a fost dorință sau chemare, c-a fost zvâcnire, urmată de-o cale Pe care tu odat` ai mers, în stil de mare poet și-nțeles De tot

Lună de final de an, cu alaiul matinal De cum ea apare-n cale, sărbătorile-s la vale Se tot duc și se repetă, totul e pătruns de tentă De aleasă sărbătoare, chiar și cel sărac mai are Un trist

Avem un aer de superioritate Dar nu știm cât e cu dreptate Ne arcuim mintea peste balustrade Făcute parcă din micimea voinței Dar cu gândul să poată a străbate Condescendența sufletului, a

Atunci când nu ai dovedit Că soarta-ți este hărăzită Te regăsești pe drum timid În căutarea drumului ce duce la ursită. Paralelism de retrăire Și unic cerc de meditație Ne contopim întru

Acum după mult timp Și cât a mai rămas Încep să simt un ghimp Din glontul ce nu-i tras. Sunt stări fără de har Sunt amintiri nescrise Încep să am habar Deși nu sunt doar vise. Nu mai uitați

Tradiția e multiseculară Austrieci, francezi, germani și chiar polonezi îl revendică în țară E lent și cu schimbări tot line Pe minut de asemenea cu bătăi puține. Dar și românul s-a emancipat El

Boala e Ipohondrie Tratamentul cu de toate Pacientul și el știe Îl găsește-n altă parte.

Atunci când crezi în carma ta Dar ai pierdut ceva Atunci când urma o simți tot grea Dar rătăcirea-i starea ta Atunci când iar se lasă seara Dar nu mai e la orizont ea căprioara Să știi dară

Meandrele conștiinței sunt metamorfozate de la început De faptele ce deslușesc, vorbe ce adesea se contopesc În cunoștințele pe care le tot purtăm de mici, când mari fiind Pe loc am învățat, că a

De ești legat de viața mea Cu voie sau de nu Puțină libertate de vei vrea Tu schimbă dar catrenu.

Mi-e dor ca să te văd cu dor De tot ce-a fost nemuritor Pentru o clipă și ceva mai mult Mi-e dor de dorul tău. Atât. Dai frâul liber la visare Te lași pierdută în neant Vrei să îți regăsești

Aroma florilor de primăvară Mă readuce lângă tine Parfumul lor e zâmbetul ce zboară Pe aripi line și ceva suspine. E-atât de cald în suflet iară Când e-n tandem ea primăvara Mă regăsesc în

Sunt mulți ce cred într-o povară Pe care Domnul o va lua în doară De pe acei umeri ce duc Greul cel zilnic și nu mai apuc Să simtă viața chiar și din povești Căci nu au timp de citit și chiar

Stea polară-n înviere Tu răsari de printre stele Peste cer, de prin unghere Stau ascunse gânduri grele. Nor de stele lucitoare Peste bolta cea albastră Reci în suflet, istovitoare Au pătruns

Seara e zi doar pentru mine Când bolta nopții se deschide Un nor mai vrea să mai suspine Și să mă cheme la cel gând ce cuprinde O constelație de ploaie și suspine Poate chiar vânt și vijelie Un

E tristă starea când privesc În gol, profund, agale Dar e mai gol când amorțesc Pe câmpul cel scăldat din vale. N-a mai rămas nimic din noi Ce poate să aducă O amintire de trifoi Când el

A trecut ceva de atunci Când căutam himere Pierdute-s văile prin lunci Pe deal sunt doar mistere. În dalba și lunatica speranță Predestinată la un vodevil Ai reaprins firul de ață În arșița

Tronsonul morții se deschide În spate e doar întuneric Ființe palide, livide Măi caută un chip bezmetic. Echipa morții este pregătită Spre a-nfrunta clepsidra ancestrală N-a mai rămas decât o