Poezie

Decembrie în sărbătoare

Simbioză vesel-tristă de Decembrie

2 min lectură·20 decembrie 2013

Mediu

Lună de final de an, cu alaiul matinal

De cum ea apare-n cale, sărbătorile-s la vale

Se tot duc și se repetă, totul e pătruns de tentă

De aleasă sărbătoare, chiar și cel sărac mai are

Un trist zâmbet în colț de gură, dar e prea prea multă ură

Pentru viața lui neferice, pentru cum el o tot duce.

Noi uităm adeseori, că în parc nu sunt doar flori

Ci și plante otrăvite, pe alocuri chiar pitite

Așa e și omul trist, când norocul e artist

Și sare peste el săracul, când e lumea lui posacul

Fără de noroc și poate, va spera că poate, poate

Din lupta sa cu trecutul, cu prezentul și ursitul

Va învinge măcar odat`, Doamne fă să fie dat.

Dar oricum ar fi să fie, noi optăm vesel să fie

Tot al timpului parcurs, de la întâi pân` va fi dus

Timpul pentru ea luna, ce tot vine când ea luna

De pe cer și tot apare, să ne facă o urare:

Anul Nou la voi să vină, cu belșug și cu lumină

Să rămână așa tot anul, să dispară cu toptanul

Clipele grele, urâte, să fie doar alb și-n punte

De nou an să ne urăm: alături să ne bucurăm.

001.228

Stelian STANCU. “Decembrie în sărbătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14040539/decembrie-in-sarbatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.