ștefan ciobanu

dana, imi place textul tau scris acum 100xori ani si ma bucura trecerea ta pe aici cu luminita.
tamara, ai observat bine. chiar si eu am avut retinere sa las poemul cu acel final, nu numai pt ca imaginea cu acrobatii e rasuflata dar si pentru faptul ca chiar eu am mai folosit imaginea cu acrobatii (ce-i drept cu ceva timp in urma)
oricum multumesc de citire.
seara buna

nu-i nimic ca dincolo este mai ieftin=)) totusi, de unde ai luat chestia cu blocurile ca niste cutii de carton puse unele peste altele.:)
multumesc de trecere

ba am inteles ce ai vrut sa spui, si chiar m-a bucurat spusa ta. am vrut doar sa subliniez sa nu se banalizeze acel cuvant, nu ca l-ai fi folosit tu in acest sens. multumesc de revenire, o apreciez. si daca ti-a placut textul cu atat mai mult:)
stefan

este nevoie de a iesi din noi pentru a vedea adevarata iubire.(a nu se banaliza intelesul cuvantului). multumesc de citire.
stefan

pentru ceva care se merita citit. mult succes in lansari. apreciez voperta, privind doar asa din poza, dar si titlu. cand pamantul este nicaieri avem destin de pasare. zic eu:)
seara buna

daca un vers te face sa te gandesti la el muuuuult dupa ce ai citit poezia inseamna ca ai rezonat cu ea.
numai bine

lucia, impletirea aceasta o facem ficare in viata lui. unii o si transpun in poezie.
madalina de la offtopic, nu stiu cine m-ar putea cauta. pentru mine conteaza actul personal. cat despre titlu, nu stiu daca este sau nu acolo. si chiar daca e, tot trbuie cautat.
o zi buna

e foame de a in fracturista.
seara buna

/o fată cu părul de cărămidă avea în mână un suflet
încerca să îl facă să zboare /-mereu gasesc la tine cate ceva frumos, ca o rabufnire poetica. mie personal mi se pare bine pus imaginea caramizii cu sufletul si cu dorinta de zbor. daca stau bine sa ma gandesc, poemul adevarat tine de la
/o fată cu părul de cărămidă avea în mână un suflet/-pana la-/și de atunci mi-am spus că am să locuiesc
doar într-un copil /. se vede delicatetea ta, pe care nu e cazul sa o ascunzi, sa o maschezi.
p.s fa ceva cu titlu, nu se potriveste, serios ma asteptam sa citesc o poezie frcturista, sau oricum ceva neconformist. titlu nu se potriveste cu finetea textului. crede-ma:)
seara buna

/rocky/ trece nebagat in seama ca viata. unele cuvinte ar vrea sa spuna multe si inalt, ca o minge de golf.
am strecurat si eu un plic pe sub usa, ca o lumina de pe hol:)
ziua buna

ca de obicei, vezi ce trebuie sa se vada. in special schimbarea de zicere. mai citesc si eu versurile citate de tine, pentru ca, da, mai se poate lucra la poezie. multumesc de popas
stefan

da, stiu pasajul, l-am vizualizat de cand scriam poezia. acea parte e de scos pe viitor. multumesc de trecere, te mai astept
stefan

dumneavoastra ati luat-o prea personal, si implicit atac la persoana. dar sa completez. dvs spuneti ca atunci cand scrieti poezii, /ma aflu intr-o stare de maxima seriozitate metafizica/. stare metafizica care este deci absolut, din cate stiu eu, subiectiva, in sensul ca fiecare are trairile personale in acele stari, in functie de trairile avute in prealabil in viata de zi cu zi. asa deci, daca introduceti aceste trairi subiective in poezie, cum sa descifreze cititorul o traire metafizica ce nu ii apartine? si daca cititorul spune ca vede altceva, nu e neaparat vina lui 100%, pentru ca nu puteti sa cereti citiorului sa va desluseasca trairea metafizica. eu in primul rand recitesc textul si zic, ok, sunt oameni care vad asa imaginea, dar oare de ce? ce anume din poezia mea, l-a adus aici? nu am fost credul? etc etc. imi cer scuze daca mana care face multe semne era a lui Hristos, dar iertare, acum nu o sa plec capul de cate ori e pomenit Hristos, Dumnezeu sau Sf Duh, numai ca e numele lui acolo. trebuie si imaginea sa fie pe meritul fiintei divine. nu am vrut sa fiu rau, nici atac la persoan, nici nimic. am spus doar ce am vazut ca si cititor, pentru ca cred eu va intereseaza impresiile. nu am facut-o cu rea vointa. oricum de acum o sa tac, va promit.

putin cam deranjant cu_calul. vad o oarecare ezitare in fata altarului, dar aici mireasa poate fi orice altceva(viata, intelepciunea, intrebarea lui freud). sarutul marii cu buzele umede nu aduce niciun rezultat interior, pentru ca marea e umeda prin excelenta, deci e posibil sa avem parte aici de o oarecare dezamagire, deceptie etc. mana aia care face multe semne ma face sa vizualizez un politist in intersectie. ajung mainile orbului, subtiroasele(imi place sa le vad subtiri ca razele de lumina, astfel imaginea din prima strofa se leaga). cu toate astea, nu inteleg, care e intrebarea lui freud:)
nu as miza foarte mult nici pe
/țip la duminica asta
ca după o înviere amânată/pentru ca mai intai, se tipa mai greu la o duminica, mai degraba in duminica, si apoi, invierea amanata, suna a sedinta amanata:D
p.s de ce chiar daca e dimineata, isi schimba sensul intrebarii daca ar fi noapte?
ziua buna

ioana, acum am vazut comentariul tau. alienarea exista dar e spre bine, si demna de a fi molipsitoare.
dana, m-am gandit la vorbele tale spuse pe cand ne intalneam la nu stiu ce adunare poetica. mi-au fost de real folos iata:) sunt constient de feminitatea acestei poezii, dar mi-am zis sa nu mai camuflez nimic. cel mult sa folosesc un mic joc de oglinzi. multumesc de instelare
madalina, cred eu si tetele vechi au avut un rol in formare. le stiu fragmentaritatea (aparenta) si zgarcenia cu care se legau de cititor:). zic eu trecerea s-a petrecut pentru ca am devenit mai sincer si mai deschis, in primul rand fata de mine
ca de obicei atenta la detaliile foarte mici:) o sa modific acel mi-ar placea si lalau, dar nu chiar acum:)
o zi buna si va multumesc pentru cuvintele spuse, pentru popas, pentru citire

comentatorul bruiaza lumea, ai dreptate sa il vezi deconectandu-te.
multumesc ca ai vazut sensibilitatea;)
a, si pentru incurajare:D
seara buna

ai dreptate in privinta cuvantului poezii, dar pur si simplu l-am pus acolo asumat. sincer:) iti dau dreptate in privinta versului cu piatra, e chiar de preferat fara el(stiu ca asta ai vrut sa zici), nu doar ca merge bine fara el. asa ca voi purcede:)
in rest ochiul tau mi-a aratat unele lucruri, da e o vorbarie mai lunga aici:) dar am nevoie de ea. poezia asta nu e stabila, mai poate suferi modificari:)
multumesc de lectura

jocul de-a incetul te transforma intr-un ax al pamantului. vad o detasare de viata, o privire dpdv al observatorului. /pământul se târăște pe sub mine
de parcă ar avea un loc
unde să rotească /
numai bine

trecerea si aprecierea ta ma onoreaza. volumul de debut ramane unul de debut si mereu trebuie sa fim mai buni, nu? multumesc de citire si de oferta
stefan ciobanu

sau cand demonstrezi ca sfera e goala pe inauntru si te intrebi, daca e goala, ce o face sa fie sfera?:).
mi-a placut jocul tau, saltul. ca si cum ai dat un zoom pe punct si ai descoperit sfera. nu mi se pare un text de atelier.
seara buna