poem pentru georgiana

am găsit prin lucrurile mele vechi
caseta audio pe care eu și
georgiana
am înregistrat
centimetru cu centimetru de bandă
seară de seară
genericele desenelor animate filmelor
sau serialelor tv ale acelor ani

casetă ce
o ascultam apoi în clasă
(și chiar acum o ascult în timp ce scriu aceste versuri)
la walkmanul ei cu baterii 777
pe care le încărcam punându-le
între elemenții de la calorifer
cât timp țineau orele pe vreme de iarnă

când a împărțit banca noastră
așa cum indienii și fețele palide
din Dr. Queen își delimitau teritoriile
mi-a zis
dacă vei trece de linia asta
o să îți aduci aminte toată viața
dar am surprins-o zâmbind
oarecum ușurată
că nu i-am spus chiar atunci
/te iubesc/

google nu este
atât de generos pe cât îi e numele
nici măcar titlurile serialelor respective nu le mai găsesc
vorba aceea
motorului de căutare să îi dai adresa exactă

mai degrabă aș găsi-o
dacă aș ieși acum afară
și m-aș apuca să îi scriu pe toți pereții din București
poeme
patetic nu? stați că mai am idei
aș putea să formez la întâmplare numere de telefon
până se duce creditul sau să-i strig numele în dreptul fiecărui bloc a fiecărei case sau aș putea să întreb
lumea pe stradă sau de ce nu
să țip chiar acum de la fereastră
georgianaaaaaaaaaaaaaa cu inocența puștiului
din singur acasă

dar stop! cu visatul
îmi înfășor visul acesta la loc în ghem
zâmbesc rece și alb ca un om de zăpadă
pentru că
tot ce mi-a rămas din acele clipe
este o tresărire cu toată ființa mea
acum
când caseta a ajuns la final
și s-a declanșat oprirea automată
cu un zgomot atât de tare încât
mă mir că nu mi-a bătut vecinul în țeavă