ștefan ciobanu

petrut, angela, va multumesc pentru popas si citire.
lumina multa,
numai bine

pt ca acolo duce gandul cititorului. si nu cred ca nu asta ati vrut sa spuneti.
repet, poezia o consider frumoasa.

fara cai verzi pe pereti, pt ca stricati farmecul. dau un alt ton. cai verzi pe pereti ni se spunea de catre parinti cand nu eram atenti la teme, dar noi eram atenti la basme sau alte alea. nu cred ca, fiind copil, cineva poate sa zica \'\'eu chiar ma gandeam la cai verzi pe pereti\'\'. nu stiu daca s-a inteles ce am vrut sa zic. si mai e si acel pe_pe, care supara. e acceptata expresia, dar eu evit sa o folosesc.
in rest poema imi place, psalmii din zare au venit cu ecou si au impanzit tot imprejurul poeziei.
nostalgica poezia.
numai bine

laurentiu, multumesc pentru revenire si pentru insistenta. am corectat asaza dar cu vroiam las asa aici, ca daca schimb se duce steaua(am apucat sa schimb doar asaza). o sa modific pe hartie. promit.
oricum, multumesc de batutul tobei :)

alice, poezia era mai lunga, avea multe alte pasaje pe care le-am aruncat. (cel putin 3 imagini care am zis ca sunt surplus). stiu ca as mai putea scoate (stiu si ce daca m-ai intreba) dar zic ca are un ceva in forma asta.
asezarea nu o intelege nimeni. adica nu o accepta:). multumesc de instelare:)

petru, nu stiu la ce poza te referi. oricum, iti multumesc de verbalizare.

seara buna si va multumesc pentru popasuri.
numai bine

sangele meu, dulcele meu complice:) frumos. aici se vede ca noi suntem mai mult decat trup, carne, sange (desigur in conceptia ta)pt ca sangele este complice. frumoas si finalul. in special imaginea sarutului mainii de fier. cel mai nobil gest uman, sarutatul mainii, aplicat fierului. aproape ca da fior.
placut

sa incep cu partile cu -
da, sunt neatent. stiu, lucrez la asta, dar nu imi strica urecheala, si nu ma supara.
norii de vata de zahar, da, mi-a mai zis cineva ca e facil, la indemana(asta a vrut sa fie ploiticos) etc. o sa caut un inlocuitor.
la partile cu +
multumesc de instelare. si multumesc ca ai citit cursiv textul, asa cum l-am scris eu. de aici si tonusul, pe care chiar am tinut sa il tin. bine ca se vede cel putin la un cititor:)
o zi bun.

frumos finalul. si daca farurire vin din ochii tai cu atat mai bine ca nu ai spus-o, doar ai sugerat-o.
numai bine

si secretul real al giocondei:)? adica suras dupa sex? cine stie.
criogenia salveaza omenirea, era o melodie. (sau salveaza romania)
in alta ordine de idei, am vazut imaginea barbatului in gheata si la tv, intr-o reclama. zambetul lui intalindu-te pe tine nu a dus la craparea cubului si la eliberarea previzibila. a ramas totul atarnat in aer, de un cui invizibil, ca surasul giocondei. ceea ce mi-a placut.
sincer poezia cred ca merita alt inceput, am impresia ca ai vrut sa zici altceva initial. nu stiu de ce dar panourile, tiuiturile, tu stand de paza la acele panouri (doar pe la controlor de trafic de zbor am putut sa mi te imaginez ca esti), nu imi plac. erau potrivite pt un inceput de film sf.(panoul de comanda era expresia pe care o cautam cand citeam in scoala povestirile din colectia anticipatia). poezia poate incepe linistita si de la versul
/erai prins într-un bloc de gheață /.
titlul bun, zic eu, desi ar fi mers si secretul giocondului.
o poezie la care merita sa revii, pentru a mai ciopli pe ici colo.
numai bine

asa e, daca noi in viata nu facem din zilele traite strofe din poemul personal, ceea ce scriem se afla la limita ipocriziei:)
pastele blajinilor, adica pastele viitorului nostru.
placute versuri

eu ca nu e terminata. o sa ma mai uit zilele astea dupa o oarece continuare. placut pt. inceput.
numai bine

tama :) ce vizita frumoasa. am inteles, comparatia cu bomboanele e de prisos. in schimb ma bucur tare ca ai simtit cum trebuie imaginea cu dumnezeul facand echilibristica pe buyele preotului.
razvand, da, de aia am pus comparatia bombelor cu bomboanele, pentru a avea gust schijele dulci ce se vor pulveriza. multumesc si tie de trecere
lumina si pace
numai bine
stefan

acum chiar sa iti placa tot ce scriu ar fi plictisitor, nu crezi?
nu e vorba de teribilism in poema asta, nu trece nici un sir de prizonieri evrei pe acolo.:) oricum, ma bucura verbalizarea ta scrisa in subsolul:D acestui poem.
in sfarsit ploaie dupa o seceta indelungata:D ai dreptate la taeptat cu:)
numai bine

da, ai dreptate. am schimbat titlul.
multumesc de opinie si de lectura:)
numai bine

stiu ca stii ce spui, cand spui, cat spui si ca spui:)
comparatia cu kg de bomboane este putin bombastica, dar asta a fost si ideea:)
mai stiu si ca se schimba toata directia poeziei daca las 90% din el, si ma gandesc daca nu e bine sa fac doua poezii. desi tin mult la actuala directie a poemului.
multumesc pt. revenire

ioana, in astfel de momente se poate raspunde oricum.
vasile, exista o coerenta in poemul acesta, iar ultimile doua strofe chiar se leaga. :)
va multumesc de trecere, citire si semn, nu neaparat in ordinea asta:)
numai bine

frumoasa imagine, nu stii ce sa admiri mai intai, calul prelungit sau freamatul soarelui de la rasarit. frumos.

imi place prima strofa. apoi se pierde cumva coerenta, si unele diacritice lipsa. imi place tare imaginea de la care porneste poeyia
/am de vânzare un somn atât de frumos/ aluzie la frumoasa din padurea adormita?:)
finalul vine banal, zic eu
in rest, la buna citire

simbolul mielului in sarbatoarea pascala este legata de iesirea din egipt.

imi place. atat doar ca la prima strofa as sfarsi asa
/și atunci înviază toți morții tineri
din mine(eventual care te-au dorit), frumoaso!/

bine doyata nostalgie, cat sa nu iti sara in gat dar nici sa te lase indiferent.