remarcă într-un lan de porumb

eu nu reusesc sa vad linkul tau scriam, cand in fata mi s-a desfasurat o imagine, ca si cum ai da drumul covorului in jos pe bara.

foita asta de indigo e foarte ok, fotografia nu ma apropie, nu ma hipnotizeaza, nu ma lasa inauntru

Ștefan, mă întreb ce-o fi la capătul liniilor: Dumnezeu, sau sufletul? ...sau omul...sau poetul...sau...
Cu stimă
PP

: medeea eu chiar ma temeam ca e explicit. sau am personifica eu prea mult liniile :)
domnul plopeanu, in capul liniilor sta viata. dupa cum bine stiti, doua linii paralele dau senzatia ca se intalnesc la capat. este o regula in optica ( nu stiu formularea exacta) si vad ca ati punctat-o bine. ma bucur ca se intelege totusi.:)
incantat de trecerea voastra

intre om si dumnezeu se-asterne un poem si ma intreb care din ei e deasupra foitei. mana care-l scrie a inceput cu omul

Mare finețe! Îmi place tare mult. Despre suflet s-au tot spus, dar \"foiță de indigo\"... Rarisimă reflecție. Un gând inspirat, plin de semnificații. Până la urmă, omul nu e decât o copie a lui Dumnezeu. Dai apoi indigoul la o parte și vezi ce-a ieșit.

Incitantă și imaginea. Fără a fi într-o relație evidentă cu textul, ocolind artificii gratuite (căci oricine poate să pună poze plate și lipsite de orizont semantic), aici, fără niciun trucaj și aranjament, simplu și \"natural\", pe deplin artistic, ridică întrebări. Chiar și punctul acestui gigantic semn de exclamare vrea să spună ceva. Unii vor zice: păi acolo i-a căzut găleata cu vopsea. Accident?

Iar ceea ce spui: \"într-un lan de porumb\", e o găselniță imaginativă grozavă.

Și apoi, să mai zici că paralele nu se unesc niciodată! Păi, ui că se unesc! Se vede clar. Ca-n palmă!

: diana, ma bucur ca ai ridicat problema pe care am vizat-o si eu. cine este deasupra foitei:) chiar ma bucur
calin, urma de galeata nu trebuie comentata, dupa cum bine zici. mai degraba asimilata. actiunea indigoului este reciproca, zic eu.:)

”Reciprocă”, deci între om și Dumnezeu. Zici interesant dar trebuie să mă mai gândesc la asta. Da, omul cedează unei anumite ”apăsări” divine care lasă urme. Dar reciproc? Ai putea să detaliezi? Ceva îmi scapă.

Îmi place cum ai preluat ideea cu găleata.

un dumnezeu \'binecuvântat\' cu sens...de ideea de nonsens...paradoxal, omul este miracolul ce neagă... miracolul...\'bietul\' Dumnezeu!...la câte incercari si cazne este supus!...

: calin, reciproca adica umanizarea divinitatii. vezi olimpul. sau cand noi presupunem ca Dumnezeu face un anumit lucru din motive \'\'omenesti\'\'. asta este doar un aspect. eu consider ca lumea nu este ceva inchis si predestinat. din contra, lumea este un sistem deschis in care se intampla mereu ceva nou. s-ar putea discuta mult pe tema asta zic eu.
ioana, nu am zis ca omul este un miracol care neaga miracolul. asta e masochism intelectual:D omul este un miracol care implineste miracolul.

miracolul cui?:)...

: miracolul nu apartine nimanui. de aia e miracol

nu ma refeream la apartenenta ci la \'nasterea\' lui...ca doar are si el un punct de...\'plecare\'...sau nu?...