\" Am strâns în pumni bucăți de natură
Și m-am clătit la ochi cu soare;
Am băut ploaia direct din cer
Și-am dormit sub coroana unui copac frumos.
Noaptea am ascultat ființe
\" Fiind Timpul ceea ce este,
Totul legat de el
Este o iluzie.
Sunt bolnav de moarte,
Adică
Moartea m-a îmbolnăvit
Cu prezența ei fantomatică,
Inexistentă, persistentă,
Gratie divina si frumusete,
Madonna perfecta in delicatete.
Pas soptit,zambet fugar,
O,tulburatoare fiinta,opreste-te macar
O clipa.Atat.Suprema fericire
De a te vedea,de-a te atinge
De-a ma
\" Am pornit la drum.
Și noaptea am lăsat-o-n urmă,
Și somnul cald, cu vise moi,
Și vechiul eu, de ieri,
Din noapte și din vis
L-am pus în cui
Și n-am mai plâns,
Și nici regret n-am mai
Dark Velvet pe trupu-ti;
Si Soarele spanzurat pe-un zid...
Dead Roses,o mie-n juru-ti,
Pana si Viata se stinge murind...
Se sparg norii-n cioburi patratoase,
Pasari nebune se izbesc de
Pădure-ntunecată, hățișuri ne-nțelese...
Un sunet se aude sub clarul lunii reci,
Năluci fugare-n cete mari și dese,
Sunt lupii. În fața lor să te apleci!
În sat s-au stins lumini, s-au
\" Ne naștem
Mici, insignifianți,
Creștem
Viguroși, în bătaia Soarelui,
Ploaia ne udă,
Vântul ne suflă,
Viața ne-ncearcă...
Și la sfârșit,
Cădem -
Ca o frunză toamna...
Iubirea
\" În negrul nopții
Cu liniștea adâncă, ce zace moale, caldă,
O țigară neaprinsă-ntre buze -
Așteptând focul ce-o va consuma, ucide;
Cafeaua și paharul cu apă rece...
Îmi dreg vocea
Ca și
\" Zilele ce tocmai s-au scurs
Se-nșiră cuminți, tăcute
În antecamera ce precedă
Abatorul numit Trecut.
Un sentiment acut de disperare
Se accentuează ritmic-constant
În valuri
În pauză
\" Scârba, Furia și Pana
S-au întâlnit pe marginea
Unei foi albe, la o țigară.
(Mai erau 5 minute
Până să-nceapă programul.)
Acolo au dat
De un grup deja format
„ Fetișuri, blesteme și rugi
s-au aruncat, au căzut
și au murit, lovite
în umbra secolelor viitoare.
Ieri
eram în viață.
Acum
tac.
Dar adevărul
mă privește dojenitor
și-mi
Poem târziu
\" Iubita mea fostă -
Actuală minciună,
Aș vrea să am
Un mesaj pentru tine
Dar nu am;
Aș vrea să te urăsc
Și să te uit,
Realizând
C-ai fost atunci
Tot
\" Ieri îmi doream ca Mâine
Să fie Ieri iar Mâine
Îmi voi dori să fie Ieri
Din nou și tot asa...
Când mi-e dor de Ieri
Mi-e teamă de Mâine,
Dar Mâine (poate) voi uita de
„ -Copile!
răcni Zeul Inutil,
trezește-n tine
spiritul și dorul
de ducă
apucă drumul
ce te va duce
la mama dracului sau
oriunde altundeva...,
oh, căcat,
mă las de
\" La capătul lumii rotunde
Se-aude-un sunet de fiară -
În aer, în roci și în unde,
În noapte se ține, iarăși și iară.
La capătul lumii rotunde
I-o gaură-adâncă, în cer și-n
A fost odată
Ca niciodată
O lume
În care oamenii
Au încetat deodată
Să se ucidă-ntre ei
În slujba unor
Idealuri cel puțin
Dubioase, hotărând
Să gândească
În sfârșit.
O lume în care
Nu
Identitate
\" Ce de lucruri schimbătoare
Sub ceruri cenușii...
Din ce-a fost ieri, nimic nu pare
A mai fi.
Plecați sunt prietenii de-altădată,
Sub alte ceruri cenușii...
Trecutu-i
Ce caut eu acum
în ochii tăi
preaumezi? -
oglinzi întoarse-nspre
și-al meu, și-al tău
și-al lumii-ntregi, suflet
la ceas
din timpul fără timp,
tăcerea-n ce
Vampirul
\" În noaptea surdă,
Surdă la mine și eu la ea,
Eu, suflet,
Ochii mi-i întorc
La cele nesfinte
De trup și simțire plăcute;
În surda noapte
Vise treze
Mă calcă-n picioare
Cu
\" Nu-mi trebuie cuvinte mari,
Nici multe, nici puține,
Nici prea simple;
Nu-mi trebuie tăceri,
Pauze și-nspirații
Atent gândite;
Nu-mi trebuie pace,
Dar nici război prea aprig;
Nici
„ Ploaia din minte
Răsună-n ecou.
Rămas fără cuvinte
E ca și ieri, din nou
ploaie în mine
Și-n lacrimi potop,
Alerg înspre tine
-n săruturi te-ngrop
din tălpi, de la
\" Un Călător,
Aflat de mulți ani pe drum
Se trezi-ntr-o zi
Că se oprește din mers
Și se întreabă:
La ce bun totul?
Există oare
Vreun scop final?
Există oare
Vreo luptă
Ce să merite
A