Ștefan-Adrian Bărbulescu

\" Am strâns în pumni bucăți de natură Și m-am clătit la ochi cu soare; Am băut ploaia direct din cer Și-am dormit sub coroana unui copac frumos. Noaptea am ascultat ființe

\" Fiind Timpul ceea ce este, Totul legat de el Este o iluzie. Sunt bolnav de moarte, Adică Moartea m-a îmbolnăvit Cu prezența ei fantomatică, Inexistentă, persistentă,

\" Am pornit la drum. Și noaptea am lăsat-o-n urmă, Și somnul cald, cu vise moi, Și vechiul eu, de ieri, Din noapte și din vis L-am pus în cui Și n-am mai plâns, Și nici regret n-am mai

\" Ne naștem Mici, insignifianți, Creștem Viguroși, în bătaia Soarelui, Ploaia ne udă, Vântul ne suflă, Viața ne-ncearcă... Și la sfârșit, Cădem - Ca o frunză toamna... Iubirea

\" În negrul nopții Cu liniștea adâncă, ce zace moale, caldă, O țigară neaprinsă-ntre buze - Așteptând focul ce-o va consuma, ucide; Cafeaua și paharul cu apă rece... Îmi dreg vocea Ca și

\" Zilele ce tocmai s-au scurs Se-nșiră cuminți, tăcute În antecamera ce precedă Abatorul numit Trecut. Un sentiment acut de disperare Se accentuează ritmic-constant În valuri

În pauză \" Scârba, Furia și Pana S-au întâlnit pe marginea Unei foi albe, la o țigară. (Mai erau 5 minute Până să-nceapă programul.) Acolo au dat De un grup deja format

„ Fetișuri, blesteme și rugi s-au aruncat, au căzut și au murit, lovite în umbra secolelor viitoare. Ieri eram în viață. Acum tac. Dar adevărul mă privește dojenitor și-mi

Poem târziu \" Iubita mea fostă - Actuală minciună, Aș vrea să am Un mesaj pentru tine Dar nu am; Aș vrea să te urăsc Și să te uit, Realizând C-ai fost atunci Tot

\" Ieri îmi doream ca Mâine Să fie Ieri iar Mâine Îmi voi dori să fie Ieri Din nou și tot asa... Când mi-e dor de Ieri Mi-e teamă de Mâine, Dar Mâine (poate) voi uita de

„ -Copile! răcni Zeul Inutil, trezește-n tine spiritul și dorul de ducă apucă drumul ce te va duce la mama dracului sau oriunde altundeva..., oh, căcat, mă las de

„ Noaptea se destrăma ușor În fâșii nuanțate de negru, albastru și violet, Și Soarele își făcea simțită prezența în zarea

\" La capătul lumii rotunde Se-aude-un sunet de fiară - În aer, în roci și în unde, În noapte se ține, iarăși și iară. La capătul lumii rotunde I-o gaură-adâncă, în cer și-n

A fost odată Ca niciodată O lume În care oamenii Au încetat deodată Să se ucidă-ntre ei În slujba unor Idealuri cel puțin Dubioase, hotărând Să gândească În sfârșit. O lume în care Nu

Identitate \" Ce de lucruri schimbătoare Sub ceruri cenușii... Din ce-a fost ieri, nimic nu pare A mai fi. Plecați sunt prietenii de-altădată, Sub alte ceruri cenușii... Trecutu-i

Ce caut eu acum în ochii tăi preaumezi? - oglinzi întoarse-nspre și-al meu, și-al tău și-al lumii-ntregi, suflet la ceas din timpul fără timp, tăcerea-n ce

Vampirul \" În noaptea surdă, Surdă la mine și eu la ea, Eu, suflet, Ochii mi-i întorc La cele nesfinte De trup și simțire plăcute; În surda noapte Vise treze Mă calcă-n picioare Cu

\" Nu-mi trebuie cuvinte mari, Nici multe, nici puține, Nici prea simple; Nu-mi trebuie tăceri, Pauze și-nspirații Atent gândite; Nu-mi trebuie pace, Dar nici război prea aprig; Nici

„ Ploaia din minte Răsună-n ecou. Rămas fără cuvinte E ca și ieri, din nou ploaie în mine Și-n lacrimi potop, Alerg înspre tine -n săruturi te-ngrop din tălpi, de la

\" Un Călător, Aflat de mulți ani pe drum Se trezi-ntr-o zi Că se oprește din mers Și se întreabă: La ce bun totul? Există oare Vreun scop final? Există oare Vreo luptă Ce să merite A