Poezie
Sărut
1 min lectură·
Mediu
Ce caut eu acum
în ochii tăi
preaumezi? -
oglinzi întoarse-nspre
și-al meu, și-al tău
și-al lumii-ntregi, suflet
la ceas
din timpul fără timp,
tăcerea-n ce se-aude
o respirație, două,
căldura ce respiră
arome-nfiorate, când
și fiorul însuși
s-a-ndrăgostit
de tine...
***
Te gust, din nou,
ca la-nceput
de timp, în destrămare,
și
durerea gâlgâindă
- pestilențial străluce -
un deget își aruncă
-n fața-mi, arătând
ce trist și gol
e viitorul.
Aș vrea să vreau
să știu că nu mai știu
și
pacea să mă fure
și
tu cu ea odată,
deodată, și
- deocamdată -
lumea, dacă cumva
va fi murit,
între timp,
să mă doară mai
deloc.
* Dar tu nu știi
nu vei fi știut vreodată...
Nici n-are rost. *
Dar chiar și-așa
nu pot să nu,
căci tot ce simt
și sunt
ești tu.
Și am să te...,
ca la-nceput,
până când ne...,
cuprinși în el, ce-i singur(ul)
sărut.
012.262
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan-Adrian Bărbulescu. “Sărut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-adrian-barbulescu/poezie/13893781/sarutComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMMMMonica Emilia Manasoiu✓ Ti-am citit cateva dintre poezii si mi-au lasat o impresie de revolta si complacere. O zi frumoasa!
0