Poezie
Secretul
1 min lectură·
Mediu
\" La capătul lumii rotunde
Se-aude-un sunet de fiară -
În aer, în roci și în unde,
În noapte se ține, iarăși și iară.
La capătul lumii rotunde
I-o gaură-adâncă, în cer și-n pământ;
Puțini sunt cei ce știu ce ascunde
Această poartă dublă spre nicicând.
La capătul lumii rotunde
Eu m-am aflat, pierdut, și regăsit;
Cum m-am pierdut, și când, și unde,
N-am îndrăznit a mă-ntreba, n-am îndrăznit...
La capătul lumii rotunde,
Acolo, Totu-i Nimic;
Oriunde devine Niciunde
Și Moartea moare-un pic, câte un pic...
La capătul lumii rotunde
Stau eu, deasupra și puțin pe sub
Secretul invizibil de oriunde
Ce-l știu doar eu: că lumea e un Cub. \"
EtienneNoir, 17 Septembrie 2008
002.215
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan-Adrian Bărbulescu. “Secretul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-adrian-barbulescu/poezie/13894976/secretulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.