Stanica Ilie Viorel

"mă uitam în urmă la acele verzi cum se scuturau printre fulgi
îngrozită că vom ajunge cu bradul chel "

cumva aș modifica această parte, prin excluderea "acele" care nici nu pot fi înlocuite cu frunze
aș opta pentru o formulare de genul:
mă uitam în urmă cum bradul se scutura și-n urmă rămânea o dâră verde printre fulgi
eram îngrozită că vom ajunge acasă doar cu crengile goale (și "chel" îmi pare nepotrivit)

oricum, din această parte mie mi se transmite întocmai starea aceea pe care o trăia fetița, teamă și îngrijorare, dar și speranță și bucurie pentru ceea ce rămânea nealterat, indiferent de forme, și anume
magia!

dincolo de realitatea descrisă, desprind această nuanță: într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, cel care a știut să se bucure a primit bucuria, poate chiar mai intens decât cel care s-a obișnuit cu ideea că tot ceea ce are i se cuvine

mi-a plăcut această destăinuire deloc copilărească

tratamentul cu hrean pisat al unei... umflături, tumefieri, ceva de genul

caut eu :)

îmi făcuși poftă:))

voi ține cont de sfat

toate cele bune!

dar la "academie de creație" chiar nu mă gândisem
bănuiam că este un loc dedicat în special amatorilor care,
prin bunăvoința erudiților, pot să învețe, să afle etc.

păi, voi avea în vedere această perspectivă și voi încerca să nu care cumva să deranjez

cu scuze, ție și celor care, din nepricepere, le-am cauzat un astfel de deranj

cred că nu are nici o legătură explicația pe care o solicitam
cu interpretarea textului
e ca și când ai fi spus în text Scufița Roșie și unui nob îi răspundeai că
este vorba despre personajul din povestea cu același nume
***
dacă solicitarea mea presupune să oferi o interpretare, înțeleg

***
poate vor fi alți cititori, mai dibaci decât sunt eu, care vor lăsa vreo interpretare și prind și eu ideea

spor!

ești una dintre persoanele de pe agonia (și chiar mai mult) care cunoaște felul în care mă raportez la poezie și la ceea ce consider a fi nivelul meu în zona aceasta
știi foarte bine că nu este doar modestie, ci este propria mea evaluare
chiar astăzi, într-o discuție, spuneam cuiva (plecând de la faptul că mi-am adus aminte de poetul Eugen Evu și ceea ce scriam la 17 ani) că eu am scris mereu detașat, fără vreo minimă pretenție de a fi considerat poet și că am anumite aprecieri (gândind la cei de pe net cu care interacționez) care mă măgulesc, dar chiar și așa, nu reușesc să mă văd pășind dincolo de o linie (care nu mă ține captiv și nici nu o observ ca pe o barieră) pe care o respect sincer

mulțumesc!
ești o persoană care îmi oferă mai mult decât îți imaginezi, fapt pentru care ai tot respectul meu

din trup, din gând, din singurătate se îndeasă
ca o sărăcie de care vrea să se scape
în moneda aia

că noi nu mai avem papornițe și un el în stânga, o ea în dreapta
noi avem senzori

în alb și negru, cam așa este

spor!

este vorba de rotisor

cu iepure la cuptor cu rozmarin

felicitările le primește LIM

și mulțumirile autorul

noapte bună!

toate acestea s-ar putea regăsi într-o imagine a iubirii,
ca o pictură, așezată peste lume
și tot nu ar fi singură... iubirea

mi-a plăcut!

roz-marin!!!

am și în curte, dar nu m-aș fi gândit la el

în câteva rânduri atât de multă trăire
chiar am văzut întâmplarea, stările, energia aceea a vieții trăite cu atâta detașare
și acestea spuse atât de credibil

tare mi-a plăcut poemul acesta!

să te vezi scufundat în dragoste
să ții în brațe trupul omului dorit ca pe un trunchi
nici că vei știi dacă plutești sau mori

la cele spuse, ca un prospect, ar trebui sugerate și câteva tehnici
de resuscitare
de-ar fi medicamente pentru suferința din dragoste...

am răspuns cu bucurie celor care au lăsat comentarii pe textele mele
și am amânat momentul intervenției aici
am căutat versurile cântecului "Ia-ți mireasă ziua bună"
se face vorbire la câteva plante
dar aromatică doar busuiocul (cred... parcă mai era ceva)
dar nu se întâmplă să fie arbust
arbust am putea spune că în cântec ar fi răchita, dar nu este aromatică
deci, cântecul nu cred că e acela

așa că zi intuitiv: DAFIN

o fi dafinul parte din obiceiul indicat?

cred că este prima dată când mă adresez ție folosind LIM, dar fiind deja marcă înregistrată
și pentru că mi-a plăcut cum se atașează acea semnătură "by LIM" textelor tale, cred că îmi voi face
un obicei din a-l folosi:)

mulțumesc pentru apreciere!

exact cum spui: nici mult, nici puțin
rămâne între noi, delicat nu este neapărat ușor

mulțumesc!

această variantă este și în mintea mea, de aceea am citit, recitit și mi-am zis să amân decizia
mulțumesc pentru sfat!

acest text este precum o respirație, un fel de gest instinctiv
am fost nevoit să îl scriu
nu prea știu să explic, dar știu că așa a fost
am simțit, am văzut, am scris... completând pasul următor al călătoriei

mă bucur să aflu că ai primit cu interes cele spuse

cât despre apreciere, am zis deja, mă simt răsfățat azi

mulțumesc!

Iulia și Gela

Iulia
văd că în seara aceasta ți-ai îndreptat atenția pe pagina mea
și mi-ai lăsat semn numai cuvinte care mă onorează
steluțele lăsate semn sunt ale textelor, recomandări pe care
cititorii le vor aprecia ca meritate sau nu,
dar cuvintele, mai ales în situații de acest gen, apreciative (primesc cu interes, oricând și critici negative)
pentru mine sunt cât toate stelele
deci, nu-i nevoie să revii și cu alte stele (cum ai spus), deja mi-ai oferit ceea ce contează
mulțumesc pentru asta!

Gela
evident că aceleași mulțumiri îți adresez și ție
și, de asemenea, primesc cu multă plăcere și entuziasm (de ce nu) cuvintele tale
chiar și pentru recomandare/sfat îți mulțumesc... cred că voi elimina acea conjuncție,
steluța oferită, la fel zic, este a textului și în numele lui îți transmit mulțumiri:)

cu drag și respect, vouă!

dar de g(l)umă să fie!

numai bine!