Poezie
prica
1 min lectură·
Mediu
o mână de femeie fonfănită
locuiește oriunde este un market
ei îi place aglomerația
îi place black friday
adoră reducerile
singurul ei combustibil este speranța
acum
la preț redus
îi place să țină ofertele de-a-ndoaselea
să râdă cu un ochi în cer
și unul în pământ
zi și noapte
lumea ei din frig din întuneric din teamă
ar vrea să facă lucruri bune dar e nepricepută
așa a fost adusă în cioc de o barză
din flori
duce câte un căruț gol
pentru cincizeci de bani își închipuie
măcar ea nu-și trimite copiii să facă echilibristică pe coarda umană
cu mâinile întinse și câteva lacrimi forțate
în locul unde ușile se închid și deschid când simt oameni în aproape
ține toți copiii care n-au mai avut loc în orfelinat
ei îi plac parcările mașinile cărucioarele
ei îi plac oamenii câinii reclamele
monedele o pun la treabă
nimeni nu știe să te privească așa
dintr-un unghi mort
merge ca și cum ar da aerul înapoi
toți cred că se trage de la poluare
cu indiferență
041384
0
ca o sărăcie de care vrea să se scape
în moneda aia
că noi nu mai avem papornițe și un el în stânga, o ea în dreapta
noi avem senzori
în alb și negru, cam așa este
spor!