Jurnal
dependență
1 min lectură·
Mediu
tocmai când renunțasem să mai caut vreun leac și mă învățasem cu acel tremur care îmi revenea la fiecare bătaie de inimă și nici nu mai adăugam poveștilor despre zbaterea care mă însoțea prin toate visele uneori un tic precum o zvâcnire a cortexului...
tocmai când descântecele naturiștii psihologii prietenii colegii de la serviciu vecinii chiar și câțiva necunoscuți din piață
când toate astea au dat greș în deslușirea bolii pe care o purtam ca pe o necunoscută anatomică despre care unii spuneau că-i soi de studiu și ce păcat că nu sunt broască
atunci mi-a zis unul de își spunea poet când ne-am întâlnit la o lansare de carte a unuia care ne-a dat și autografe și niște covrigei de-l tot suduiam că n-a pus și el o sticlă pe masă
mi-a zis că eu sunt în sevraj
ce sevraj mă că sufăr de peste două decenii
cel mai lung sevraj este acela pe care îl trăiește dependentul de dragoste mi-a spus
02913
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “dependență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14177136/dependentaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ești una dintre persoanele de pe agonia (și chiar mai mult) care cunoaște felul în care mă raportez la poezie și la ceea ce consider a fi nivelul meu în zona aceasta
știi foarte bine că nu este doar modestie, ci este propria mea evaluare
chiar astăzi, într-o discuție, spuneam cuiva (plecând de la faptul că mi-am adus aminte de poetul Eugen Evu și ceea ce scriam la 17 ani) că eu am scris mereu detașat, fără vreo minimă pretenție de a fi considerat poet și că am anumite aprecieri (gândind la cei de pe net cu care interacționez) care mă măgulesc, dar chiar și așa, nu reușesc să mă văd pășind dincolo de o linie (care nu mă ține captiv și nici nu o observ ca pe o barieră) pe care o respect sincer
mulțumesc!
ești o persoană care îmi oferă mai mult decât îți imaginezi, fapt pentru care ai tot respectul meu
știi foarte bine că nu este doar modestie, ci este propria mea evaluare
chiar astăzi, într-o discuție, spuneam cuiva (plecând de la faptul că mi-am adus aminte de poetul Eugen Evu și ceea ce scriam la 17 ani) că eu am scris mereu detașat, fără vreo minimă pretenție de a fi considerat poet și că am anumite aprecieri (gândind la cei de pe net cu care interacționez) care mă măgulesc, dar chiar și așa, nu reușesc să mă văd pășind dincolo de o linie (care nu mă ține captiv și nici nu o observ ca pe o barieră) pe care o respect sincer
mulțumesc!
ești o persoană care îmi oferă mai mult decât îți imaginezi, fapt pentru care ai tot respectul meu
0

Tego, te-aș ruga să-ți scoți personalele și să le pui la poezie. sincer, unii trec la poezie nici măcar personalele.
dă-mi voie să scot în evidență!