SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
înfășurat în sac de cânepă drept așternut pus
peste lemnul cu venele crăpate
cântec de leagăn îi este șuier de vânt
care zboară agale în noaptea de mătase
toate acestea-s demult
de pe vremea când paiele aurii
se îndesau prin saltele și
pe alb de perete
cu negru de fum se creiona
desenul icoanei sub ea
între umbre se prindeau ielele în joc
și pluteau
peste podeaua plină de praf și de scrum
povestea ascunsă se putea citi
pe chipurile celor adunați
în jurul lămpii din care lumina
răsărea în clocot de foc
iar preșul întins pe jos
cuprindea eternul și părea
o brazdă de câmp plin de flori
printre toate
pocnea
lăstarul de iubire
Pe textul:
„cândva am fost o casă din lemn și pământ" de Stanica Ilie Viorel
o fi un ulcior c-o toartă
care are gura spartă
Pe textul:
„Ghicitoare 620" de Miclăuș Silvestru
că după oricum se strică totul
când încerci să-l așezi înapoi în cutie "
să-l pui piesă lângă piesă, de ce?
oricum se strică totul când îl pui în cutie
(propunere pentru a se elimina "că după" și "așezi" care devine un non-sens pe idee,
pui piesă lângă piesă (în fapt așezi), se strică totul... apoi așezi)
"de ce să pui pasiune lângă pasiune?
că după oricum uităm cine suntem
iubirea ta e o cutie rotundă"
de ce să pui pasiune lângă pasiune?
oricum uităm cine suntem
și păstrăm iubirea într-o cutie rotundă
"fiecare puzzle începe dintr-un colț
și se termină în acel colț "
"fiecare puzzle începe dintr-un colț (margine)
și se termină în altul (alta)"
"mă lași fără colți " ... colți ai dorit să spui, sau colțuri
în varianta "colți" nu înțeleg ideea, pentru varianta "colțuri"
aș adăuga ceva ca să se înțeleagă că este vorba de un loc, ci nu de asperități
poate: mă lași fără locul meu
începe plăcut ca idee (acolo cred că este cuarț), se leagă continuarea cu piesele, cioburile etc.
dar...
poate că partea asta ar trebui să rămână astfel:
"iubirea ta e o cutie rotundă
....
sticla geamului prin care te privesc
e pătată de semne ciudate
și inscripții ale unei povești nereușite"
Pe textul:
„Puzzle din cioburi de vitralii " de Poșircă Răzvan Adrian
îți voi explica mai multe când avem vreme de discuții
mulțumesc
Pe textul:
„cândva am fost o casă din lemn și pământ" de Stanica Ilie Viorel
mai vechi ar fi
ivăr
Pe textul:
„Ghicitoare 620" de Miclăuș Silvestru
ai grijă, să stai pe scaun:))
Pe textul:
„Ghicitoare 619" de Miclăuș Silvestru
dar erau ceva discuții în curs și nu am vrut să mă interpun
spun
hrean
Pe textul:
„Ghicitoare 619" de Miclăuș Silvestru
chiar nu pricepeam de ce naiba am fost prins eu în mijlocul unor discuții
să tot trăiești, tot mai afli câte ceva
trist
zic pass
Pe textul:
„E greu să găsești un titlu potrivit pentru o poezie de dragoste" de Poșircă Răzvan Adrian
privesc pe la fereastră și zic:
- trage draperiile și nu mai aștepți să apună soarele
dar vezi să scoți pisoiul(!)
Pe textul:
„o poezie de mare înțelepciune adresată numai celor inițiați în tainele nefirești ale zicerii" de Liviu-Ioan Muresan
rând pe rând
nu doar gândurile:))
la ghicitoarea aia mai pui de la tine ceva gaz?
Pe textul:
„portret fără zahăr" de Stanica Ilie Viorel
dar, chiar dacă textele ar avea ceva în comun cu textele scrise de Claudiu,
STILUL omului care postează aceste texte nu îl văd ca fiind al omului Claudiu
chiar dacă s-a pronunțat folosind niște deducții absurde în ceea ce mă privește,
nu l-aș vedea folosindu-se de astfel de tertipuri
nici pe departe!
Pe textul:
„E greu să găsești un titlu potrivit pentru o poezie de dragoste" de Poșircă Răzvan Adrian
și-or mai fi ploi
atunci vor găsi fila
dacă vor mai ști să citească
vor afla
***
aș căuta altă formă pentru a exprima ideea "ce-i atâta filozofie"
să nu mai apără acel "ce-i"
"real aluri" ... cred că și partea asta aș înlocui-o
și "epiteliul"
simt scrâșnet de dinți în aceste rânduri care par un manifest menit să alerteze
pe vremuri se trăgeau clopotele, de funie...
azi clopotarul e un aranjament în cod binar
și sunetul o înregistrare
Pe textul:
„file pironite sub piatră " de Ottilia Ardeleanu
poate această separare se poate face doar de la catedră, așa după cum a specificat în articolul său, Bogdan
cred că, uneori, nici opera nu se poate separa de cel care a scris-o
putem da o mulțime de posibile exemple (și inventez unul dus către absurd: un criminal în serie, dovedit, scrie super... cititorul va căuta să ocolească opera)
dacă nu ar fi așa, nici n-am întâlni mai mereu această atitudine
și dacă ar fi așa, cazul cititorului cum ar fi analizat?
în fine, mă îndepărtez de subiect... revin
este evident că cel care poartă numele acesta nu este și autorul acestor poeme pe care le observ ca fiind foarte reușite
mai observ că revin elemente de discurs care dau în vileag autorul
nu îmi place să trag concluzii fără dovezi concrete, fapt pentru care nu spun un nume
deci, Leo, steaua oferită de tine este meritată de texte și, deci
, tu ai reușit să separi opera de om
Pe textul:
„E greu să găsești un titlu potrivit pentru o poezie de dragoste" de Poșircă Răzvan Adrian
poate, data viitoare vor apela și la expertiză
profesoara de română, la acest moment de elogiu, vreme în urmă, întrebată de fiul meu de ce a murit așa de tânăr, i-a răspuns: așa mor oamenii deștepți!
să te ții apoi muncă de lămurire că nu trebuie să se teamă că sunt doar excepții și i-am dat exemple
spor!
Pe textul:
„Tricoul naționalei României cu nr. 15, Eminescu, interzis de la retragere" de Bogdan Geana
Recomandat