cândva am fost o casă din lemn și pământ

de a fi „ghicitoare multiplă”; aproape fiecare vers mi se pare că poate fi considerat o ghicitoare și înlocuit cu... soluția. Asta la prima vedere, ca o primă impresie. Destul de dificile de pus cap la cap, pentru cititor, ideile sugerate. Sunt de părere că numai autorul poate descâlci „enigmele (în)ghemuite” în fiecare versișor al textului. S-ar putea înțelege că este descrierea „metaforică” a unei nașteri... Citit cu plăcere. D-le Viorel...sănătate și spor!

i-am lăsat în sarcină să adauge verbele

îți voi explica mai multe când avem vreme de discuții

mulțumesc

în copaie copilul doarme
înfășurat în sac de cânepă drept așternut pus
peste lemnul cu venele crăpate
cântec de leagăn îi este șuier de vânt
care zboară agale în noaptea de mătase
toate acestea-s demult
de pe vremea când paiele aurii
se îndesau prin saltele și
pe alb de perete
cu negru de fum se creiona
desenul icoanei sub ea
între umbre se prindeau ielele în joc
și pluteau
peste podeaua plină de praf și de scrum
povestea ascunsă se putea citi
pe chipurile celor adunați
în jurul lămpii din care lumina
răsărea în clocot de foc
iar preșul întins pe jos
cuprindea eternul și părea
o brazdă de câmp plin de flori
printre toate
pocnea
lăstarul de iubire